La sfârşitul anilor '80, oţetul din miere cu fructe a stârnit multă vâlvă în ţara noastră, dar şi în alte ţări. În cartea "Băuturi şi preparate din miere", lucrare apărută la Editura Tehnică, Maria Teodorescu propunea tuturor gospodinelor reţeta de preparare a acestui oţet. Autoarea e de părere că are foarte multe calităţi terapeutice şi medicamentoase. La noi în ţară, aceste oţeturi din fructe cu miere se cunoşteau mai de mult. Din paginile cărţii aflăm că cel mai sănătos este oţetul de gutui cu miere, pentru că are mai mult tanin şi săruri şi este mult mai plăcut aromat, se limpezeşte mai uşor şi are o culoare plăcută. Oţetul din miere cu sucuri de fructe este o soluţie de acid acetic în apă, împreună cu o serie de substanţe nutritive ca albumine, hidraţi de carbon, substanţe minerale bazice, substanţe aromatice, esteri în principal, care redau aroma fructului. Oţetul cu miere de albine posedă valoroase principii active, nutritive şi medicamentoase.
Maria Teodorescu distinge două etape în prepararea oţetului: în prima fază se obţine produsul alcoolic, hidromelul sau cidrul. Acest alcool va fi transformat, în faza a doua a fermentării, în oţet prin fenomenul de oxidare şi cu ajutorul microorganismelor, "Bactericum aceti", şi nu cu "floarea vinului", care borşeşte oţetul. Oţetul poate fi preparat din hidromelul finit, dar indicat este de a se face o fermentare alcoolică o dată cu pulpa, în scopul de a se obţine cât mai multe substanţe din fructe. Se pot folosi astfel atât resturi de fructe, cât şi fructele căzute, dar curăţate de viermi şi de părţile stricate. După ce a fermentat puternic, cam după 4 zile, se tescuieşte şi se culege lichidul care se pune în borcane pline 70% din volum. Pentru a grăbi fermentarea acetică (a doua fermentare), unii mai pun în borcan miezul alb, pufos şi uşor al unui ştiulete de porumb sau al unei tulpini de porumb. Pentru ca