La 2-3 august 1977, pentru prima dată în regimul comunist, oamenii muncii au făcut o grevă. Evenimentul s-a produs în "citadela muncitorească" a Văii Jiului pe fondul unor măsuri ce prelungeau durata de muncă şi vârsta de pensionare. Ceauşescu a retras din circulaţie legea cu prevederile în discuţie, minţindu-i pe mineri că fuseseră greşit informaţi.
La vremea respectivă nu s-a scris despre conflictul de muncă. Prezenţa lui Ceauşescu, imperios solicitată de grevişti, fusese anunţată în presă ca triumfală vizită de lucru. În final, lideri ai minerilor au compărut într-un proces soldat cu condamnarea a 15 "elemente descompuse" pentru dezordini publice.
Din documentele Securităţii reiese că în Valea Jiului trăia pegra României, nu detaşamentul de frunte al clasei muncitoare, cum erau numiţi propagandistic minerii.
"INFORMARE" DIN LUPENI
"Grupul operativ" alcătuit de Securitate la Lupeni la 3 august 1977, sub direcţia generalului Pleşiţă, a produs la 15 august o "Informare privind evenimentele de la Exploatarea Minieră Lupeni", epicentrul grevei. "Începând cu data de 29 iulie 1977 - specifică documentul semnat de colonelul Gheorghe Şimon, şeful Securităţii Hunedoara -, când muncitorii din cadrul E. M. Lupeni au luat cunoştinţă despre intrarea în vigoare a Legii nr. 3/1977, au început să aibă discuţii în grupuri care comentau negativ prevederile acestui act normativ." Câţiva pensionari, potenţial afectaţi, s-au dus la sediul comitetului de partid al Minei Lupeni. Au insistat şi în zilele următoare. În cele din urmă l-au anunţat pe contabilul-şef Nicolae Gomoi că vor trimite, spre lămurire, o delegaţie la Bucureşti.
La 2 august, dimineaţa, circa 50 de oameni se adunaseră în faţa lămpăriei Minei Lupeni. Între timp la poarta nr. 2 apăruse, cu altă treabă, Clement Negruţ, prim-secretar al Comitetului de
