Văzînd-o pe Ionela, John Boyle şi-a reamintit că în România de după ‘89 nimeni nu-i atingea pe micuţii cu SIDA. Le-a explicat şi copiilor săi de ce trimite 1,2 milioane de euro anual în ţara noastră
E 10:00 dimineaţa în Motherwell şi Joihn Boyle, patronul echipei locale e punctual. Are în mînă mape pline cu materiale despre fundaţia "Copii în dificultate". A venit în costum, dar fără cravată. Îşi ia o cafea şi se aşază la o masă, printre ziarişti. Discută separat, cu fiecare în parte. La finalul întrevederii cu presa locală, începem dialogul despre fundaţia lui din România.
"Lucrurile erau grave la voi imediat după 1989"
"România era la pămînt după ce a căzut regimul lui Ceauşescu. Voluntari din Scoţia au mers la Bucureşti cu ajutoare şi atunci am aflat ce dezastru e la voi. Orfelinatele erau pline, ţara era într-un vid de putere, pe nimeni nu interesa de copii. Ei erau pe ultimul loc la cîte probleme existau", spune Boyle.
"Ionela e un caz special"
Gesticulează larg, arată mereu poze din materialele pe care le are pe masă. Se întrerupe şi devine serios cînd pronunţăm un singur cuvînt. "Ionela". E fata pe care a salvat-o de la o moarte teribilă în anii '90. Oftează, îşi trece mîinile prin păr şi lasă privirea jos: "E un caz atît de special încît credeţi-mă că nici nu pot să vorbesc".
N-a mai văzut-o de ceva vreme. Are în faţă laptopul Gazetei cu pozele realizate ieri la Curtea de Argeş chiar cu Ionela (20 de ani). Boyle se uită fără să clipească la ele. "Sînt făcute azi? Nu pot să cred! Spuneţi-mi cîte ceva despre ea, cum se simte, ce face, unde au fost făcute fotografiile", zice. Exclamă: "A, uite, zîmbeşte, înseamnă că e bine, e fericită. E e cel mai frumos cadou pentru mine. Astea sînt realizările cu care mă pot mîndri în viaţă".
Se opreşte imediat şi îşi scoate ochelarii. "Nu ştiu dacă ştiţi, e
