„Glezna femeii trebuie să fie egală cu «socoteala» bărbatului"

Chiar dacă nu ne vine să credem, primarul Radu Mazăre nu a fost întotdeauna, de la apariţia sa pe scena politică, atât de exuberant şi de comico-vorbăreţ. Ba chiar părea, în primii ani, o persoană respectabilă şi responsabilă, fără fiţe de vedetă şi fără gânduri aparente de ascensiune pe scara social-mondenă.

Cu toate acestea, de-a lungul timpului, comportamentul edilului s-a schimbat simţitor. Presa anilor de început al carierei sale politice îl creiona ca un om simplu, dedicat oamenilor, care se prezenta la inaugurări de fântâni. Un fost ziarist, devenit politician. Până prin 2003 - 2004 nici nu-şi arătase pasiunea pentru ţările, dansurile şi modul de viaţă al sud-americanilor. Atunci a început să-şi „dea în petic". Însă niciodată aşa cum a făcut-o în ultimii ani. Nu numai comportamentul i s-a schimbat, ci şi limbajul. Mai nebăgat în seamă şi mai puţin vizibil în presa centrală, Mazăre nu prea ieşea în faţă. Este adevărat că episodul „măi, animalule!" s-a lipit de el ca marca de scrisoare, în ciuda faptului că Mazăre nu fusese actor în acea piesă de teatru. Însă, transferul de imagine şi-a făcut efectul şi l-a transformat pe cel care avea să devină primarul Constanţei într-un mic star. Apoi a intrat în politică, a crescut şi a început lupta cu PNA (devenit DNA), cu Băsescu şi cu ANI. Dar şi-a mai dat şi drumul la gură.

De la Kafka la pupatul în fund

Spre exemplu, prin 2005, spunea: „Ce ceea ce se petrece acum este ca în Procesul lui Kafka, în care se trezeşte dimineaţa arestat şi i se spune că a omorât un om şi el habar nu avea de asta". Evident, totul avea legătură cu anchetări şi cu vendete politice. Exemple ale „deraiajelor" lui Radu Mazăre de la limbajul colocvial, potrivit unui şef de administraţie publică locală, nu lipsesc. Mai deunăzi spunea despre ancheta ANI, în care es