În vara lui 1989, Mariana avea 21 de ani şi, pentru a treia oară, rata intrarea la Facultatea de limbi străine.
"Încă din liceu eram hotărâtă să dau la filologie prin două limbi străine. În 1989, Ministerul Învăţământului a dat o circulară prin care se spunea că nu se mai poate da examen la două limbi străine pentru a intra la Facultatea de Filologie şi că e obligatoriu examenul la Literatura română. Erau trei examene în total, celelalte două erau la o limbă străină şi la gramatică.
Eu tot liceul am visat să fiu studentă la franceză-latină şi, când am aflat de circulara aia, mi s-au tăiat aripile. Nu învăţasem la literatură pentru admitere, citisem doar ce îmi plăcuse, şi la examen am luat 5 sau 6, insuficient pentru a intra, chiar dacă luam 9-10 la celelalte. În 1989, la «latină principal» erau 7 locuri şi 15 concurenţi pe un loc. Eu am luat 9,85 la latină, 8,50 la gramatică, iar la literatură, unde nu citisem nimic, 3. Atunci mi-am luat gândul să mai dau la facultate, dar în '90 s-a revenit la vechea formulă, am dat admitere la franceză şi latină şi am intrat în prima jumătate a listei.
După ce am picat atunci, în '89, am mers la mare, la Eforie Nord, la hotelul Belona, de lângă faleză, considerat ca având condiţii foarte bune. Făceam plajă la nudişti, unde veneau polonezele cu tot felul de săpunuri, deodorante, ţigări, haine, creme mai bune şi mai ieftine decât cele româneşti. Ştiau şi ele că româncele sunt hoaţe; stăteau cu hainele scoase la vânzare legate unele de altele cu elastic şi nu le dădeau din mână decât atunci când dădeai banii.
Cremele şi şampoanele le ţineau lipite de cearşafuri. Le cumpăram fără să mai conteze prea mult cum miroseau, pentru că la noi deja nu se mai găseau Farmec 16, 86 şi Favorit, care miroseau bine. Mâncarea era proastă, iar ca să mănânci o friptură cu cartofi prăjiţi era foarte
