As vrea sa pot sa fac un grafic cu ascensiunea si caderea seriei Harry Potter pe marele ecran. El ar fi unul foarte simplu si foarte elocvent de altfel, dar, neavand la dispozitie alte ustensile, voi incerca sa descriu in cuvinte acest grafic.
Discutand lucrurile in paralel, cartile si filmele, lucrurile se prezinta dupa cum urmeaza: primele doua carti erau destul de micute, copilaresti si prietenoase, in sensul in care aveau o anumita inocenta care, transpusa in cinema de Chris Columbus (regizorul primelor doua filme), s-a transformat in prostie. Apoi s-au intamplat trei lucruri: Alfonso Cuaron a decis sa regizeze "Prizonierul din Azkaban", actorul Richard Harris, intruchiparea perfecta a lui Dumbledore a murit, iar lui Hermione (Emma Watson) i-au crescut sanii. Toate de o importanta majora pentru filmele Harry Potter. A treia carte a fost cea care a schimbat tonul seriei intr-unul mai intunecat si problematic, iar Alfonso Cuaron a reusit sa sincronizeze perfect filmul cu cartea, avand indeajuns de multa imaginatie pentru a o adapta. Si asta este motivul pentru care singurul film cu adevarat bun este acesta, al treilea, regizat de Cuaron. Trecand peste al patrulea film, care a fost teribil de redundant, ajungem la ce ne intereseaza si anume regizorul ultimelor doua filme, David Yates. Ce a inteles domnul David Yates din seria Harry Potter se rezuma exclusiv la "ha, ha, adolescenti draguti intr-un castel". Nenorocirea face ca in volumele cu numarul 5 si mai ales 6 povestea lor sa cunoasca valente sexuale, dar in carti asta era ceva subtil si introdus frumos. "Frumos" este cuvantul potrivit. Ce face David Yates de doua filme incoace sunt filme americane cu adolescenti intr-un castel. Limitele lui de regizor sunt teribil de frapante pe o poveste atat de imaginativa precum Harry Potter, drept pentru care domnul regizor s-a rezumat la acea parte din carti care