In februarie 2006 mi`a luat Dumnezeu mintile si am contractat un imprumut de la BRD. Nevoi personale, 10.000 EUR, fara ipoteca.
O luna mai tarziu, ma duc sa imi achit prima rata. Eram la Academiei, la ghiseu. Functionara zambea. E drept, nu mie, ci partenerului de messenger cu care statea de vorba. In fine, dupa un sfert de ora, isi face timp de mine si ma intreaba ce doresc. Ii spun ca am venit sa platesc prima rata la primul credit din viata mea. Ii spun ca am la mine lei, nu euro. Ea`mi zambeste, linistindu`ma ca nu`i nicio problema, ca mi`i converteste ea. Ii dau leii, imi da chitanta ca am depus euro.
(dupa cateva luni)
Primesc un plic cu antetul BRD. Evident, nu putea fi nimic de bine. Aflu siderat ca sunt restantier. Si ca ar fi bine sa evit, chestiune care se face de regula achitand restanta. Ma duc fuga fuguta la agentia din Victoriei, de unde am luat creditul. Intreb de cand am restante, ca am cam achitat luna de luna. Bancherita, ca de cateva luni. Nu se poate, ii zic. Achit luna de luna 180 de euro… Aveti o restanta, imi repeta ea ca un robot.
Brusc, imi vine o idee. O rog sa verifice daca in urma cu cateva luni (cand am platit eu cu lei rata in euro) mi s`a facut transferul in lei si nu in eur, cum cerusem. Da, zice Functionarul mirat, ce chestie…Aveti contravaloarea ratei depusa in contul de lei, dar noi luam din contul de euro, care era gol.
Scot banii cu mana mea, ii schimb in eur si o intreb pe doamna Functionar. “Acum suntem chit, Doamna?” Ea, ca da, suntem chit.
(dupa aproape doi ani)
Primesc un plic cu antetul BRD. Evident, nu putea fi nimic de bine. Aflu siderat ca iar sunt restantier. De data asta, restanta mea urca la 221 eur. Sun la BRD. Zic, de cand e restanta? Trebuie sa veniti la noi, nu va putem comunica la telefon. Ma imbrac, ma duc iar pe Victoriei, unde intaln