"Târgul de carte": loc unde editurile de azi îşi expun titlurile scoase pe piaţă. Un spectacol periodic aproape monden cu lume elegantă care, are sau n-are treabă, se simte obligată să-şi facă drum pe acolo. Plus recenzii docte, strigate asurzitor de la microfoane.
În urmă cu două decenii, "Târgul de carte" însemna cu totul altceva. Bineînţeles că era vorba tot despre cărţi. Mai precis, despre comerţul cu cărţi. Indiferent în ce loc funcţiona era de fapt un soi de "laborator" unde se experimentau rudimentele economiei de piaţă. O lume paralelă care, bazată pe legea cererii şi ofertei, evolua pe două planuri distincte. Cel vizibil, la nivelul său cel mai de jos, era rudă bună cu bişniţa. Celălalt era o afacere furişată pieziş, dincolo de muchia legii.
Vara anului 1989. O vară ternă, la fel ca toate cele de dinainte. Primăvara, Ceauşescu ne anunţase achitarea datoriei externe. Răsuflasem uşuraţi, sperând că asta avea să ne schimbe viaţa de zi cu zi. N-a fost să fie. Devenită parcă şi mai activă, Europa Liberă vorbea despre evoluţiile din "lagărul socialist". Evoluţii pe care, sincer vorbind, nu le credeam posibile şi la noi. Motiv pentru care ne refugiam, parcă şi mai abitir, în realitatea fictivă a lecturii. Acum unii se laudă că asta a fost o formă de rezistenţă pasivă. Poate! Oricum, cartea devenise o prezenţă constantă în viaţa noastră. Care carte? Oricare. În librării, "Şogunul", vândut la pachet cu "România pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate", dispărea rapid. Iar cărţile lui Breban, Buzura, Laurenţiu Fulga, Constantin Ţoiu şi Lăncrănjan se vindeau, cel mai adesea, direct de sub tejghea. Iar dacă nu cunoşteai vreo librăreasă binevoitoare, nu era bai: dădeai o fugă până la «Târgul de carte»".
"LA ŞINĂ"
Era un "Târg" special care funcţiona ca anexă
