Zilele trecute, în plină nebunie a scandalului în care era implicat primarul Radu Mazăre, unul din apropiaţii mei m-a întrebat, într-o doară, ce s-ar întâmpla dacă brusc Mazăre ar ieşi din peisaj.

Punct ochit, punct lovit. Practic şansele ca o asemenea ipoteză să devină realitate ar fi 50/50. Cum i-am mai vedea pantofii roşii ca focul, verzi sau mov ori sacourile fistichii? Cum ne-am mai amuza de reprezentaţiile artistice în stil grecesc ale edilului şi de curajul acestuia? Şi de show-rile pe care le organizează în fiecare week-end, în care este în centrul atenţiei, negreşit? Ar mai fi Constanţa ori Mamaia la fel cum este acum? Sau din contră, poate ar fi mai bine. Într-o ţară în care se organizează congres internaţional al jurnaliştilor români de pretutindeni şi în care abordăm teme sensibile, sofisticate, mult prea teoretice pentru ceea ce trăim zilnic, precum limbaj - mesaj - libertate, un studiu de caz al primarului constănţean ar fi numai potrivit. Mai ales că, în ultima perioadă, urmând exemplul negativ al unor colegi din viaţa politică autohtonă, Radu Mazăre a uitat că pentru unii el este un model de viaţă şi s-a făcut că nu ştie ce reprezintă sintagma „cenzurare a limbajului". Numai ultima săptămână ne-a dat de gândit serios pe această temă. Ne-a zgâriat la ureche sintagma chiloţilor primarului pe care ANI i-ar fi căutat în 2003 şi pupatul în fund transmis jurnaliştilor de la Hotnews pentru dezvăluirile referitoare la contractele de publicitate de 800.000 de euro acordate prietenilor de la SC Soti Cable Neptun. „Alo, domnu' ziarist care îl pupaţi în fund pe Băsescu, ştiţi ceva? Să mă pupaţi şi pe mine în fund! Contractele mele sunt legale. Asta vă transmit eu la HotNews: să mă pupaţi în fund!". Dacă mie nu-mi place un asemenea comportament, pe care eu, cel care ar trebui să fiu formator de opinie, îl transmit mai departe, cum aş pretinde că citito