Răzvan Exarhu: „Societatea civilă o arde pe biciclete şi plantează copaci, guvernul e ocupat cu împrumuturile, iar şoferii îşi arată degetele în trafic. Hai că suntem isteţi!”.
Un orb, client fidel al unei companii de taxi, a fost plimbat la mişto prin oraş de un şofer care a simţit că are o idee bună de făcut bani. O poveste scurtă din mers, pe staţie. Şoferul era proaspăt angajat şi nu ştia că bietul om e cunoscut şi protejat oarecum de toţi ceilalţi taximetrişti, de operatoarele din dispecerat, şi că, în plus, ştie foarte bine cât fac drumurile sale zilnice. A făcut reclamaţie şi toate frecvenţele companiei vuiau de indignare.
E genul de întâmplare care te face să te întrebi care sunt limitele jegului. Şoferul de taxi care povestea era vizibil stânjenit, deşi se vedea pe faţa lui că nu e un membru activ al Armatei Salvării şi nici vreun fan înfocat al Maicii Tereza. Am dat peste o vorbă a lui Louis-Ferdinand Celine, care zicea că probabil oamenii sunt atât de răi cum sunt pentru că suferă. Mă rog, sună destul de avantajos, dar e mult mai probabil că sunt aşa din naştere şi că suferă cu capul. E posibil să fi fost o zi în care am colecţionat doar poveşti horror.
Unui apropiat i s-a ridicat maşina la mişto şi a găsit-o zgâriată rău. Dar există şi părţi bune, pentru că astfel am descoperit o idee de business foarte tare: exploatarea omului de către cocalar. Să ridici maşina aproapelui tău e ca şi cum ai fi hingher pe domeniul auto. E o afacere fără termen de valabilitate, din care statul căştigă foarte puţin, asta dacă mai şi câştigă ceva, în afară de satisfacţia că cetăţeanul se simte în continuare pedepsit şi hăituit, în schimbul taxelor pe care le plăteşte ca un dobitoc ce e. S-a scris mult de spre asta şi mă întreb dacă o fi cineva pe recepţie la guvern sau chiar în trafic. E interesant cum nişte angajaţi ai unei instituţii pri
