Slabiciunea lumii occidentale in fata provocarilor teroriste de orice natura ale acestui inceput de secol 21 este data si de acest pacifism radical pentru care orice soldat este un (potential) ucigas, de o "lupta pentru pace" orientata prea adesea impotriva propriei societati - cea care garanteaza de fapt toate acele drepturi si valori care constituie lumea democratica. In 19 martie 2003, George W. Bush, presedintele SUA, a anuntat declansarea razboiului impotriva Irakului condus de dictatorul Saddam Hussein, dindu-i acestuia si familiei sale un ultimatum, iar a doua zi, dupa respingerea ultimatumului de catre Saddam, o coalitie de forte armate in frunte cu SUA si Marea Britanie a pornit ofensiva impotriva trupelor irakiene. In siajul discutiilor aprinse pro si contra acestui razboi, am redactat pe la sfirsitul lui martie 2003 un text in care formulam in zece puncte de ce nu pot sa ma numar printre contestatarii "pacifisti" ai acestui razboi. Iata-le (usor revizuite/nuantate - tot ce-i adaugat acum e scris cursiv): Zece motive pentru care nu sint pacifist 1. Pentru ca a fi pacifist reprezinta cea mai comoda atitudine posibila, dindu-ti iluzia perfecta ca ai constiinta, ca esti bun, moral! 2. Pentru ca nu cred in pacea eterna, fie si numai datorita faptului ca ar fi impotriva naturii! 3. Pentru ca un razboi "vesnic" aminat va aduce dupa sine la un moment dat un mega-razboi. Daca vreti: pacea prea indelungata, respectiv de dragul pacii, produce slabiciune, boli, bube pline de puroi. Altfel spus: mai bine o spargere controlata a buboiului (pacii cu orice pret) decit o spargere intimplatoare a sa, la momentul si in locul cele mai nepotrivite! 4. Pentru ca pacifismul este dominat de stingisti purtatori ai idealurilor utopice de sorginte ... comunista! 5. Pentru ca pacifismul este, prea adesea, si anti-capitalist. 6. Pentru ca, fiind anti-capitalist, este si puternic anti-