În august 1989, după doar două luni de când fusese începută, alungarea în masă a turcilor din Bulgaria depăşise enormul prag de trei sute de mii de persoane. Denumită codificat de autorităţi "marea excursie", fiindcă avea loc în perioada vacanţei de vară, operaţiunea urmărea un dublu scop, să pună capăt printr-o diversiune mişcărilor contestatare şi totodată să îndepărteze de pe teritoriul bulgar o parte cât mai însemnată din minoritatea turcă (10% din populaţie).
De fapt, la zece ani de când Kremlinul intenţionase chiar să prefacă Bulgaria în cea de-a 16-a republică sovietică, se confirmau încă o dată legăturile tradiţionale foarte strânse dintre Moscova şi Sofia, deşi acum luau forma unor, pentru moment neverosimile, acţiuni de destabilizare a bătrânului dictator Todor Jivkov, aflat la putere de 35 de ani, din 1954.
Atunci, în 1989, altfel decât Polonia şi Ungaria, dar aproape concomitent cu ele, Bulgaria era, de asemenea, un laborator de testare a exportului de perestroika şi glasnost din URSS. Existau disidenţi, existau organizaţii de opoziţie, relativ tolerate chiar dacă nerecunoscute legal, exista până şi o asociaţie independentă de apărare a drepturilor omului, se legiferase constituirea unui sector privat, cu mici întreprinderi care puteau avea până la zece angajaţi. Românii din sudul ţării, bucureştenii inclusiv, care aveau aproape toţi antene tv "pentru bulgari", preferau însă meciurile şi lungile transmisii de spectacole muzicale de divertisment, ignorând desigur psihodrama politică de la Sofia. Şi de unde să fi aflat amănunte, presupunând că i-ar fi interesat?! Din "Scînteia" de atunci?!
În ianuarie 1989, de exemplu, capitala Bulgariei îl avusese ca oaspete pe preşedintele francez, François Mitterrand. Acesta se întâlnise cu oficialităţile, dar şi cu vreo 10-15 disidenţi, invitaţi la "un mic deju
