De 30 de ani arădenii îi admiră scenografiile la Teatrul Clasic Ioan Slavici. Acum nouă ani a trimis o lucrare la Vatican, pentru Papa Ioan Paul II. PROFIL

Născut - 10 iunie 1952, Baia Sprie, Maramureş

Educaţie - Institutul de Artă Plastică Ion Andreescu Cluj, doctorat în arte plastice

Experienţă - Scenograf la Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad, preşedinte interimar al Uniunii Artiştilor Plastici Arad, profesor la Universitatea Aurel Vlaicu

Familie - Căsătorit, un copil

În timpul liceului şi a facultăţii era preocupat de înţelegerea artei, de evoluţia sa în timp, dar şi de direcţia în care merge arta românească şi cea internaţională. Apropierea de finalizarea studiilor i-a ridicat întrebări fireşti legate de evoluţia sa personală: cine este, ce este şi încotro merge. „Am primit repartiţie la Arad şi mi-a prins bine distanţarea de casă. Mi-a adus o nostalgie şi o decantare, care m-au ajutat să mă redescopăr. Dorul de casă m-a purtat spre lemn, spre  spaţiul maramureşan”, a explicat artistul.

Societatea celor trei paradoxuri

Colta este de părere că o astfel de distanţare, un astfel de dor dă posibilitatea descoperirii de sine, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui Brâncuşi. „Depărtarea sa de ţară l-a purtat înapoi la origini, la arta populară, la rădăcini”, crede artistul arădean despre Brâncuşi. Acesta spune că Brâncuşi  reprezintă cu adevărat un reper  în sculptura modernă, dar şi că puţini l-au înţeles. Onisim Colta crede că vremurile pe care le trăim sunt marcate de trei mari paradoxuri. „Într-o epocă a hipercivilizaţiei, bădărănia ne omoară, într-o eră a hipercunoaşterii, ignoranţa ne copleşeşte şi în hipercomunicare, devenim tot mai autişti”, a spus artistul arădean, care mai crede că în artă setea de absolut o au tot mai puţini. În viziunea sa, arta este o formă de a-ţi proiecta suflet