- Cultural - nr. 352 / 11 August, 2009 Se-aliniaza stirile atroce, Sub care omul bajbaie infrant, Si, Doamne, cum peste aceasta voce Accepti sa puna un gropar pamant? Neverosimil se intampla toate, Furtunile au rupt pe strazi copaci, In toate casele de sanatate Nu mai exista loc pentru saraci. Asfixiati de epoca mizera, Ne amagim ca vom scapa in cer, Dar moartea, zilnic, printre noi prospera Si taxe pentru ea ni se si cer. De-a-ndoaselea e randuit destinul, E greu si pe pamant, si sub pamant, Si intre noi ne macinam continuu Si nimenea nu e de neinfrant. De-un timp incoace, farsa ne ingana, In permanenta stare de razboi, Purtam in palme propria tarana Si ne miram ca seamana cu noi. Si, Doamne, se acutizeaza rana Si te-am ruga, ai grija, daca vrei, S-o tii in preajma Ta pe Tatiana, Punand pamant de flori pe vocea ei. Pe-aici, e o dezordine cumplita, Mor tineri multi si ii petrec batrani, E, poate, cea din urma reusita A Mioritei scapatand la stani. Si totusi ce delir de stiri atroce, Furtunile au daramat paduri Si merge in pamant aceasta voce, De ce de ea nu vrei sa te induri? Invata insasi ploaia sa murmure Un cantec trist, dar moartea-i spune "Taci", Copacii ratacesc fara padure, Padurea moare fara de copaci. ADRIAN PAUNESCU - Cultural - nr. 352 / 11 August, 2009 Se-aliniaza stirile atroce, Sub care omul bajbaie infrant, Si, Doamne, cum peste aceasta voce Accepti sa puna un gropar pamant? Neverosimil se intampla toate, Furtunile au rupt pe strazi copaci, In toate casele de sanatate Nu mai exista loc pentru saraci. Asfixiati de epoca mizera, Ne amagim ca vom scapa in cer, Dar moartea, zilnic, printre noi prospera Si taxe pentru ea ni se si cer. De-a-ndoaselea e randuit destinul, E greu si pe pamant, si sub pamant, Si intre noi ne macinam continuu Si nimenea nu e de neinfrant. De-un timp incoace, farsa ne ingana,