Odata cu aparitia Codului Andronescu, putem sa ne facem o idee despre diferentele intre cele doua filosofii educationale propuse de Mircea Miclea, fost ministru al Educatiei, si, respectiv, Ecaterina Andronescu, actualul ministru.

Cititi o comparatie realizata de Stefan Vlaston, presedintele Asociatiei EDU CER.

1. Structura invatamantului preuniversitar

Varianta Miclea propune desfasurarea invatamantului obligatoriu de 10 ani, in intervalul 6-16 ani, in aceeasi scoala (scoala generala), in aceeasi localitate, in sanul familiei. Clasa pregatitoare poate fi repartizata, pentru inceput, la gradinite, dar, in anii urmatori, in functie de resursele de spatiu, ar urma sa treaca la scoala generala. In aceasta viziune elevii ar avea la dispozitie 10 ani de invatamant obligatoriu pentru obtinerea competenelor cheie de “supravietuire sociala” (comunicare, inclusiv in limbi straine, tehnologia informatiei si comunicarii, matematici si competente stiintifice, de convietuire sociala etc.)

In continuarea invatamantului obligatoriu tinerii au trei optiuni: liceul, (cu cele trei filiere, teoretica, tehnologica si vocationala), scoala profesionala (gandita in perteneriat public-privat, impreuna cu mediul de afaceri) si piata muncii, cu achizitii ulterioare prin educatia informala si nonformala.

Varianta Andronescu, aflata acum in functie si propusa in completare cu invatamant obligatoriu de 13 clase, este binecunoscuta si are, in opinia mea, cateva mari neajunsuri:

1. Invatamantul obligatoriu este “fracturat” la 14-15 ani, cand elevii isi parasesc scoala in care au invatat pana in clasa a VIII-a pentru a-si continua studiile la liceu. Pentru elevii din mediul rural situatia este dramatica: isi parasesc localitatea si familia, pentru a merge la liceu, la oras. Acum apar probleme cu naveta, locuinta, hrana zilnica, toate presupun