A trebuit sa vina FMI sa ne spuna ca suntem in recesiune severa, altfel politicienii nostri ar fi continuat si astazi sa ne toarne gogosi de dragul pastrarii unei stari de control asupra psihicului nostru inainte de alegerile prezidentiale.

A spune ca suntem in recesiune severa este un termen tehnic, oarecum politicos din partea reprezentantilor FMI, care se poate traduce insa foarte bine prin "dezastru economic".

Cum am ajuns aici, ce interes aveau guvernantii nostri sa ne tina in bezna ignorantei cat mai mult timp posibil si de ce refuza sa ne spuna adevarul nu este greu de ghicit. Descrierea corecta a starii in care ne aflam de aproape un an de zile ar fi insemnat pentru orice partid curata sinucidere politica.

Ar fi fost interesant de constatat ce s-ar fi intamplat daca Guvernul nu ar fi fost obligat sa apeleze la FMI, iar acesta nu ar fi venit periodic sa ne anunte cat de prost o ducem si, mai ales, cat de rau urmeaza sa ne fie.

Mesajele transmise de membrii Cabinetului par a fi rupte fiecare din alt film. Primul ministru ne asigura ca obiectivul principal al Guvernului este sa pastreze locurile de munca ale romanilor, in ciuda declaratiilor presedintelui din urma cu doar cateva zile care spunea, tot la televiziunea publica nationala, ca daca nu vor fi disponibilizati urgent 20% din functionarii publici "inutili" riscam sa ne prabusim cu tot cu bugetul de stat in colaps.

De fapt, daca ii ascultam in paralel pe seful statului si pe primul-ministru ramanem cu senzatia ca fiecare conduce o cu totul alta tara. Presedintele este carmaciul unei tari aflate in criza profunda, muribunda, unde Guvernul ar fi trebuit sa ia masuri dure si cinice pentru cetatenii sai de mult timp, iar din cauza amanarii acum este pe moarte.

Premierul, in schimb, conduce relaxat o tara aflata in criza, dar care parca are