Bărbatul a cântat la cel mai mare instrument al Fanfarei de la Adjudeni, basul, şi a colaborat cu membrii celebrei Fanfare de la Zece Prăjini.

Pe nea Anton l-am găsit în frumoasă lui căsuţă, din satul Adjudeni. Elegant, cu pălăria pe vârful capului, a început să vorbească cu farmec şi să întoarcă timpul cu vreo 30 şi ceva de ani.

De la muncitor la basist

Nea Anton mărturiseşte că a fost vrăjit de mic de muzică, dar nu a avut ocazia să cânte decât după ce a rămas fără serviciu. „Eram proaspăt însurat şi am rămas fără lucru. M-am dus să dau probă la maistrul Guţu, şeful Fanfarei de la Ţevi, din Roman”, declară Anton Giurgilă.

A fost selectat pentru a cânta la bas şi a început lecţiile cu dascălul Mihai Mihoc şi maistrul Guţu. Aşa a avut ocazia să întâlnească alţi oameni talentaţi, cu care a format Fanfara de la Adjudeni. „Nu aveam voie să

ieşim din note şi nici să cântăm după încheierea programului”, spune nea Anton. Cu toate acestea, bărbaţii rămâneau şi repetau până seara târziu.

Parohia a strâns bani de la localnici şi le-a cumpărat instrumentele necesare. „Doar cele două basuri au fost luate cu banii noştri. Am dat fiecare câte 15 lei”, susţine nea Anton.

Un duo de excepţie

Când era o nuntă pretenţioasă se cereau oameni buni, de aceea au avut ocazia să-şi arate măiestria în toate comunele din împrejurimi. Cu timpul, cei din Fanfara de la Adjudeni s-au împrietenit cu muzicanţii din Fanfara de la Zece Prăjini. Au învăţat unii de la alţii fel de fel de cântece. Anton Giurgilă, în colaborare cu Ioan Ivancea, fostul lider al celor de la Zece Prăjini, a inventat una dintre cele mai cunoscute melodii de petrecere, „Dansul pinguinului”.

Dans interzis de preoţi

Din cauza poziţiei în care se juca, „Dansul pinguinului” a fost interzis de preoţi în anii ’70. „Oamenii în vârstă, car