"Ati fost campioana de gimnastica, asa cum a fost Nadia Comaneci?" O intrebare pe care mica gimnasta de la Montrealul anilor 1976 a auzit-o de mii de ori. Si de mii de ori, a raspuns: "Eu sunt Nadia Comaneci", scriu jurnalistii francezi de la cotidianul Le Monde, intr-un articol dedicat in intregime primei gimnaste din lume care a primit nota zece intr-un concurs olimpic.
Nadia Comaneci a vizitat Parisul, la inceputul lunii iunie. Un sejur care nu putea fi ratat de presa din Hexagon, care scrie: star, dar nu foarte. Asa este Nadia Comaneci, la peste 30 de ani de la intrarea in panteonul gimnasticii mondiale. La mijlocul verii anului 1976, in Canada, gimnasta si-a adjudecat cinci medalii: trei de aur (la individual compus, barna si paralele), una de argint (echipa compus) si una de bronz (sol). Si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, mica talentata obtine sapte note de 10, scorul perfect la olimpiada care nu mai fusese atins niciodata pana la ea. In fata micilor ecrane, spectatorii din lumea intreaga au descoperit atunci un copil de 14 ani, cu supletea unei pisicute, care dovedea o maiestrie incredibila pentru o adolescenta de aceasta varsta.
"Istoria perfecta a vietii mele e ceea ce ii intereseaza pe oameni", admite marea gimnasta, acum. "Bineinteles ca viata este un drum sinuos, ca rezerva bune si rele. Dar ceea ce oamenii vor sa auda este ca am depasit dificultatile si ca am ajuns pana in varf". Cu atat mai rau pentru cei care trec cu vederea peste realitate, scriu francezii, care amintesc cele mai grele momente prin care Nadia Comaneci a trecut: plecarea antrenorului sau, Bela Karolyi, in SUA, dificultatile intampinate in tara din cauza regimului Ceausescu, relatiile tumultoase cu fiul dictatorului si fuga sa din tara, in 1989.
Singura a atins, insa, Everestul gimnasticii, in 1976. O revolutie realizata prin talentul precoce al Nadie
