Horia Ghibuţiu: „România, o ţară din Uniunea Europeană.”
Toamna anului 2009. Într-o hală a Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, târâitul unui telefon sparge tăcerea serii.
„Alo, unuunu- doi?”. „Da, vă rog, în ce problemă?”. „Ăla micu’ a început să tuşească. Nu pare să fie ceva grav, dar fiind târziu, am zis totuşi să vă sun. N-are încă febră, nici nu-i curge nasul, cred că i s-a luat de la o îngheţată...”. „Păi, nu-i mai cumpăraţi, dom’le, îngheţată. Ţara arde şi daţi banii pe prostii? Or fi şi din alea scumpe de la supermarket, care stau cu anii prin congelatoare. De-aia o ducem cum o ducem în ţărişoara asta... În fine, unde lucraţi?”. „Pardon, cum??? La o multinaţională, da’ de ce mă întrebaţi?!”. „A, păi dacă lucraţi în privat, de ce nu-i sunaţi, dom’le, pe particulari şi ne înghesuiţi pe noi? Ăia vin şi repede, bateţi-i pe ei la cap, dacă tot vă dau banii afară din casă”. „Am sunat la urgenţe, e număr public...”. „Pe mine să nu mă luaţi cu chestii d-astea, că de-o săptămână muncesc pe gratis, aveţi idee ce-nseamnă asta? Numai eu ştiu cum ajung mâine la serviciu, că mai nou metroul circulă doar în zilele cu soţ, şi dumneavoastră mă ţineţi din treabă cu o aiureală de îngheţată! Voi ăştia, care lucraţi la particulari, aveţi habar ce probleme au amărăştenii de la stat? Normal că nu, bogatul nu-i crede săracului, nici sătulul flămândului! Al meu e profesor, stă de cinci zile acasă şi se urcă pe pereţi. Fumează ca un apucat, îmi dă bipuri toată ziua, nici la televizor nu se mai poate uita, că am reziliat abonamentul la cablu. Acuma prindem doar TVR-ul, iar ăia au zis că dacă tot muncesc pe gratis, bagă numai mira şi muzică simfonică de zici că a murit Stalin!”. „Bine-bine, dar să presupunem, Doamne fereşte, că era vreun incendiu pe undeva, ce făceaţi, tot aşa mă expediaţi?”. „Nu arde, dom’le, nicăieri, că dacă era ceva serios, la faţa
