Un echipaj marinari a descoperit la începutul secolului trecut un artefact uluitor. În toamna anului 1900, Dimitrios Kontos, căpitanul unui vas al cărui echipaj se ocupa cu recoltarea bureţilor de mare, a ieşit cu greu dintr-o furtună dezlnăţuită în Mediterana, căutând refugiu în golful micii insule Antikythera.
Dornici să-şi sporească, fie şi cu câteva drahme, câştigul, mateloţii s-au scufundat în căutarea unei alte colonii de bureţi, dar au adus la suprafaţă o corabie romană, care a transportat odinioară o parte din comorile Greciei.
Kontos a recuperat câteva statui şi un conglomerat de scoici şi sedimente, care i s-a părut interesant. După înlăturarea reziduurilor a apărut un ciudat angrenaj de rotiţe şi ace marcatoare.
Entuziasm ştiinţific
Maşinăria, considerată veche de aproximativ 2.000 de ani, a fascinat imediat lumea ştiinţifică, care a căzut în extaz, deşi sisteme asemănătoare mai fuseseră găsite în America de Sud şi Egipt.
Obiectul din Mediterana a fost etichetat drept „primul ordinator“ al umanităţii, iar după analizarea artefactului, oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că acesta permitea calcularea traiectoriilor corpurilor cereşti, ţinând cont de mişcarea variabilă a acestora.
Interesant de remarcat este faptul că în spatele dispozitivului se află două manete cu filet: prima permite accesarea unui calendar pe 19 ani, care aliniază mişcările Soarelui şi ale Lunii, iar a doua redă timpul eclipselor.
Cel care avea acces la acest „ordinator avant la lettre“ nu trebuia decât să învârtă o altă manetă pentru a vedea care a fost configuraţia constelaţiilor cu o zi, o lună sau o sută de ani în urmă. Era Stăpânul Timpului.
Tunelul timpului
Mecanismul este datat în jurul anului 100 î.Ch., dar încă nu i se cunoaşte provenienţa exactă. Dat