Vacanţa e despre ce-ţi cere sufletul şi uneori trupul. N-ar trebui să fie nicicum despre ce e la modă, ci despre ce-ţi permiţi, după un an de muncă, de stres şi de alergat gâfâind prin viaţa de zi cu zi.

N-o să încep poetic, pentru că nici o vacanţă clasică nu începe aşa, să fim sinceri. Chiar dacă destinaţia e exotică sau teribil de romantică, îngeraşii cu săgeţi şi viorile apar ori mult mai târziu, într-o seară în care toată lumea implicată o să zacă pe o terasă cu picioarele umflate de atâta mers pe jos, ori.... deloc, căci e greu să te tot uiţi după îngeraşi sau cai verzi, când trebuie mereu să numeri banii din portofel.

Mai întâi, vacanţa e despre capacitatea de a lua o decizie coerentă, care să împlinească măcar frânturi din dorinţele familiei cu care pleci, ale iubitei cu sau fără pretenţii, ale copiilor. Apoi, e despre bătaia de cap a rezervărilor de zboruri sau camere, despre stabilirea unui traseu interesant şi posibil de străbătut cu maşina. Un om organizat - ceea ce puţini dintre noi sunt - face toate operaţiunile cu luciditatea unui strateg militar, din vreme şi după ce a cântărit toate opţiunile, a acoperit toate breşele şi a stabilit chiar şi bugetul zilnic în care toţi se vor încadra. Urmează bagajele, operaţiunea care revine parcă ancestral femeilor. Rar se va găsi un bărbat care să nu comenteze greutatea, mărimea şi numărul valizelor, dar toţi vor aprecia că la momentul potrivit vor avea absolut totul la îndemână, inclusiv femeia bine accesorizată.

Vacanţa multora e despre mare, soare, plajă, terase, mult somn, căscat gura prin vitrine, cumpărături, vizitat muzee, locuri cu poveşti celebre... Unii au atâta nevoie de un "dolce far niente", încât nu-i interesează decât unde-şi pun prosopul şi unde-şi mănâncă mesele obligatorii. Alţii se plictisesc şi se enervează în vacanţe statice, vor acţiune, de zi sau de noap