La 14 ani, are două mari pasiuni: fotbalul şi chitara clasică. Şi la ambele poate fi considerat un profesionist. Nu ştie ce meserie va alege pe viitor, aşa că vrea să meargă în paralel cu amândouă.

Lui Radu Ionescu i se potriveşte cel mai bine sintagma „cel mai bun chitarist dintre fotbalişti“ sau „cel mai bun fotbalist dintre chitarişti“. „Chitara a fost însă ceva nativ“, recunoaşte micul craiovean, care provine dintr-o familie de sportivi. Tatăl său, Victor Ionescu, este antrenor de fotbal, iar fratele, Andrei, joacă în prezent la Steaua, după ce s-a lansat în „sportul rege“ la Universitatea Craiova.

A început cu pianul

Deşi în familia Ionescu fotbalul se mănâncă pe pâine, mezinul Radu a fost de mic pasionat de muzică. La 7 ani a început să studieze pianul la Liceul „Marin Sorescu“ din Craiova. Tot atunci s-a apucat şi de fotbal la CSS Universitatea. A mers în paralel cu ambele, dar, pe parcurs, şi-a dat seama că pianul nu este pentru el. „Când am ajuns în clasa a V-a, domnul profesor de pian mi-a spus că nu voi ajunge niciodată un virtuoz al acestui instrument. Atunci, tatăl meu a dorit să mă mute la «Fraţii Buzeşti», pentru a face mai multă carte, dar a intervenit domnul profesor Mitrache. Mi-a zis să încerc şi la chitară, iar după două-trei luni am început să mă pregătesc şi în particular“, îşi aminteşte Radu Ionescu.

A obţinut 25 de premii în doi ani şi jumătate

Peste doar cinci luni a participat la primul concurs, la Craiova, alături de alţi şapte chitarişti din judeţ, ocupând locul doi. A urmat, la scurt timp, la Tulcea, primul concurs internaţional, unde s-a clasat tot pe locul doi, din 12 concurenţi. Apoi, la Cluj, din 29 de participanţi, a ieşit al treilea, primind şi premiul special al juriului. În total, în cei doi ani şi jumătate de când studiază chitara a obţinut 25 de premii la concursurile naţionale şi internaţionale. @N_