Ioana Avadani, pe blogul ei:
Urmaresc de la o oarecare departare discutia provocata (asumata, cu buna stiinta “provocata”) de dl. Adrian Nastase, pe blogul domniei sale (aici si aici), despre ceea ce dansul numeste “gherila digitala” si “manelizarea Internetului”. Discutia se invarte in jurul eternei teme: cum facem “ordine” pe Internet? Sa se reglementeze, primesc, dar sa nu se schimbe nimic sau… Stiti voi.
Discutia este utila, evident (si reteta sigura: daca vrei sa starnesti un val de reactii, aduci in discutie “reglementarea Internetului” si devii centrul atentiei, un timp…). Problema mea este cu teza primordiala lansata de dl. Nastase:
In lipsa oricaror reguli, internetul romanesc este o tara a nimanui.
Teza falsa, cum ar putea spune orice jurist. Pentru ca:
- internetului romanesc i se aplica toata legislatia legata de spatiul public, comunicare, protectia demnitatii umane, Cod Civil, Cod penal… etc. In unele din aceste legi apare formula-minune “prin orice mijloace” - asa ca nici nu va mai obosesc cu argumentatia.
- exista legislatie specifica pentru “criminalitatea informatica” , o parte din ea aflata chiar in dezbatere publica, dupa cum vedem pe site-ul Ministerului Justitiei (cu un bun documentar de legislatie europeana obligatorie pentru Romania, sa vedem si de unde ni se trage).
Deci, nu legile ne lipsesc… Drept este ca natura insidioasa si transnationala a mediului face aplicarea acestor legi greoaie, daca nu chiar imposibila. Ceea ce ne conduce, aproape obligatoriu, la chestiunea auto-reglementarii - care si aceasta functioneaza numai pentru cei de buna credinta.
Asa ca il “provoc”, la randul meu, pe dl. Nastase sa participe, alaturi de alti bloggeri, la dezbaterea “Libertatea de exprimare versus dreptul la viata privata in spatiul virtual”, organizata de Asociatia ACCEPT si Coalitia
