În timp ce pentru privitori jocurile marinăreşti sunt simple distracţii care îi scot din cotidian, pentru el sunt legende trăite de oameni necunoscuţi. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Marină Comercială, prima promoţie din Galaţi, şi marinar timp de peste trei decenii, Maximilian Popescu este cel care în ultimii 35 de ani a avut grijă ca legendele marinăreşti să prindă viaţă de fiecare dată când s-a sărbătorit Ziua Marinei. „Mă ocup de organizarea jocurilor marinăreşti din 1974 când, am fost solicitat de Carol Barnovski, cel care m-a iniţiat în această activitate”, îşi aminteşte gălăţeanul.
Marinarul povesteşte că la începutul activităţii avea mai mult de lucru, pe atunci jocurile marinăreşti fiind mult mai numeroase şi mai greu de pus în practică datorită numărului mare de persoane de care era nevoie pentru a da viaţă legendelor de pe apă. Între timp, tradiţia s-a simplificat, păstrându-se doar câteva dintre momentele specifice Zilei Marinei.
„S-au pierdut multe obiceiuri pentru că nu mai sunt oameni care să mai înţeleagă că aceste tradiţii fac frumuseţea sărbătorii Dunării sau poate nu mai sunt interesaţi”, explică Maximilian Popescu.
Regretă că tradiţiile se pierd
Organizatorul jocurilor marinăreşti povesteşte cu melancolie despre momentele care, deşi în trecut erau aşteptate cu nerăbdare de privitori, acum au fost uitate. „S-a pierdut tradiţia scoaterii comorii din adâncuri de către oamenii de la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos. Câţiva scafandri se scufundau în Dunăre şi apoi reveneau la suprafaţă cu un cufăr pe care erau desenate diferite însemne cabalistice.
Îl deschideau iar de acolo scoteau sticlă colorată şi pisată, care reprezenta comoara. Acesta era, în cele din urmă, împrăştiată în apă, spre bucuria privitorilor”, spune marinarul. Maximilian Popescu relatează că aceeaşi so