Augusta Dumitrascu a scris un articol-scrisoare catre sotul sau decedat, Valeriu Lazarov, pentru o publicatie spaniola.
"Toti imi spun 'viata merge inainte', 'mergi o zi dupa alta'. Sa merg unde? De ce? Daca eu intotdeauna am mers alaturi de tine, impreuna de mana, tu mereu in dreapta mea", scrie Augusta pentru El Imparcial.
"Am nevoie sa te vad aici, sa-ti simt parfumul, sa-ti aud vocea calda si tandra mereu... Sufletul meu a crescut impreuna cu al tau, incet-incet, pana cand inima ta a obosit. Te astept si privesc fiecare usa sa vad daca nu o deschizi tu pe neasteptate, surazand si optimist.
Fiecare dimineata are prea multa lumina, mi se pare ca e prea multa viata in fiecare raza de soare, daca tu nu esti langa mine. La ce sa ma gandesc, ce sa visez daca tu nu imi oferi ca intotdeauna sprijinul tau, daca nu mai primesc niciun sfat de la tine?", continua patetic sotia lui Lazarov.
"Aceasta tristete coplesitoare, Valeriu, nu era pentru noi. A ta era bucuria, surpriza cea mai frumoasa pe care o puteai pregati in fiecare clipa. Stilul tau era sa mergi inainte fie ce-o fi. Dar ceea ce mi se intampla acum nu are niciun sens. Ma simt blocata intr-un cub de gheata din care nu vad nicio iesire.
Ce s-a intamplat? Cum de te-ai oprit in mijlocul drumului pe care l-am planificat impreuna, cu atatea iluzii, cu un viitor de vis? Nu inteleg si tu esti singurul care poate sa imi explice ca sa inteleg, asa cum am inteles mereu privirile si mangaierile tale.
Am nevoie de tine cum norii au nevoie de vantul cald si diafan ca sa se miste, am nevoie de tine cum marea are nevoie de valuri ca sa impresioneze, am nevoie de tine ca lacrimile de ochi pentru a putea curge, asa cum gradina noastra atat de verde are nevoie de privirea ta admirativa din fiecare dimineata.
Ramai cu mine. Te iubesc, Valeriu!", isi i
