"O pată de sânge care vorbeşte...”
"«77» - de două ori şapte fac paisprezece, spunea regretatul nostru mare actor Ilarion Ciobanu... Ce calcule o fi făcut «marinarul» fără un institut cinematografic şi fără alte daruri decât cele lăsate de Dumnezeu? Să nu mai numesc deosebitele, marile talente actoriceşti care mai sunt printre noi şi onorează filmul românesc de succes!... fie şi la Cannes sau pe oriunde...
Sunt ferm convins că cel care încă mai hotărăşte unele momente din viaţa noastră este şi «Timpul», precum şi «Cel de Sus» care nu ne va părăsi, ca pe Eugenia Naghi, una dintre cele mai distinse monteuze de film, căreia unii dintre celebrii noştri actori şi regizori de film românesc îi datorează măcar o simplă «înclinare». «Eugenia» în vechea greacă înseamnă «Făcătoare de bine»! Da, Eugenia Naghi a fost o asemenea fiinţă! Eu cu supunere îi mulţumesc mult; mai ales pentru succesul de necontestat al unor filme de-ale mele are un merit deosebit! Nemaipunând în apreciere cei doi minunaţi copii... Rămân veşnic «Îndatorat»...
Şi mulţumesc ziarului de faţă pentru accepţia de bună-cuviinţă a cuvintelor la «77». Cel care ne mai poate orienta oarecum viaţa este desigur şi «Timpul», dar e bine să nu ne mai lăsăm în voia lui, pentru că mai este şi «Cel de Sus», care rămâne «Veşnicul» şi marele nostru binefăcător! Nu, să nu ne mai facem iluzii înşelătoare, domnilor «viitori» cineaşti; Nu, nu veţi mai avea ani şi ani de acum înainte actori precum cei pe care i-a avut România şi Teatrul Românesc de altădată! Doamne, ce creatori de valoare mondială!...
În sfârşit, nu anii (fie ei şi «77») hotărăsc mare lucru în viaţă, ci desigur «Timpul», cu ceasul său biologic care nu iartă... Dar, Doamne, câte nu s-au prezis, nu s-au ghicit şi prescris şi împărtăşit fără nici o mângâiere sufletească... Dă-le, Doamne Dumnezeul nostru, al celor c