N-aparuse inca ziarul pe piata si in redactia, incropita de catavenci cu ziaristi din toate cele patru zari, s-a produs primul soc. Unul care, dincolo de hazul si stupoarea de care avea sa fie insotit, vorbeste ceva, peste ani, despre spiritul Cotidianului, recent inhumat (in coma era de mai multisor). Vineri trebuia sa ne vina din tipografie prima editie “in orb” a noului Cotidianul. Era proba finita a citorva saptamini de munca si rodaj. Aveam cu totii ceva emotii pentru ca urma sa ne vedem copilul, in sfirsit, in carne si oase. Ei bine, cu citeva ore mai devreme, undeva in crucea noptii de joi spre vineri, mai mult de jumatate din echipa de sefi departamente (cinci din noua) a disparut.

Era, cred, in jur de 12 noaptea cind, in Bar-Fly, Remus Radu, pe-atunci seful de la Reportaje a venit cu ideea. “Hai s-o taiem undeva in tara!”. “OK, a zis unul dintre noi, dar cind?”. “Chiar acum, o trinteste Remus”. Propunerea ni s-a parut atit de faina prin nebunia ei incit nicinul dintre noi n-am fost in stare de macar un “da, dar…” Cuvintul magic, cel care ne-a aruncat pe toti cinci, la scurt timp, in masina lui Paul (fost reporter la sectia Sinteze-Documentare), avea sa sara din gura lui Marius Cosmeanu (seful lui Paul): “SECUIME!”. La sugestia lui Remus, cautam cu totii, prin memorie, un loc din Romania care sa inceapa cu litera “S”. A cistigat Marius, din prima. El in fata-dreapta, eu, Vlad Macovei (seful de la Economic, acum redactor sef la EvZ), Remus Radu si Bianca Oanea (sefa corespondentilor din tara, acum producator la GSPTV), inghesuiti pe bancheta din spatele unui Opel Corsa, vechiut dar usor tunat, condus de Paul (acum arhitect in Tirgu Mures). Dimineata eram deja in Sf. Gheorghe, ne beam “cafeaua” intr-o crisma pe care doar Marius, obisnuit cu zona, o mai tine minte, iar peste citeva ore, in jurul prinzului, ne trageam sufletul pe terasa unei cabane izo