A trecut mai mult de jumătate de secol de când Radu Tudoran propunea lumii una dintre cele mai frumoase aventuri în care a pornit vreodată literatura română. Erau anii grei ai comunismului atotputernic, în care marile călătorii se făceau de obicei pe drumurile bătute ale gândurilor, care prea rar se întâlneau cu cele din lumea reală...

Iar pe cărările pe care viaţa lui le-a lăsat în urmă, ca valurile pe care trebuie să le fi tăiat pe mările lumii goeleta cu numele "Speranţa" - acel minunat sentiment despre care legenda spune că ar fi rămas închis pe vecie în cutia Pandorei - noi am pornit să-i căutăm amintirile. În acei ani, în care Tudoran a ridicat "Pânzele sus", alături, ca soţie şi partener de vise şi de aventuri, asemenea Adnanei, eroina din roman, îi stătea actriţa Ileana Iordache.

Fiică a lui Vladimir Streinu - în acte Nicolae Iordache -, Ileana se numea la rândul ei, în acte, Maria-Elena, având şi un nume de alint, după cum ne-a mărturisit. "Eram cunoscută ca 'Ussy, fata lui Streinu', iar mai târziu, măritată cu Radu - în acte Nicolae Bogza - am devenit Maria Elena Bogza, şi ca persoană publică eram cunoscută ca Ussy, nevasta lui Tudoran. «Ileana» mi-a spus marea mea profesoară Aura Buzescu, şi, din primul an de facultate, apoi ca angajată a Teatrului Naţional şi până acum mi-am păstrat această identitate căreia, după 1989, uneori îi restitui şi numele tatălui meu, Ileana Iordache-Streinu."

De acei ani ai comunismului, a căror povară a resimţit-o de două ori, o dată ca fiică a lui Vladimir Streinu şi a doua oară ca soţie a lui Radu Tudoran, amândoi având interdicţie de semnătură într-o anumită perioadă, Ileana Iordache îşi aminteşte astăzi cu amărăciune. "Anii de facultate au fost anii în care Vladimir Streinu, refuzând orice fel de angajare, colaborare cu noul regim politic, după publicarea articolelor din ziarul Drept