Mihai Coman, decanul
FJSC Foto: HotNews.ro
Cazul Monica Ridzi si revelatiile care au urmat, cu privire la cazul Mazare si la cazul Tarom, au deschis o cutie a Pandorei pe care o credeam inchisa dupa angajamentele post-electorale ale anului 2004 – este vorba despre publicitatea de stat.
Potrivit dezvaluirilor din acea perioada, intre 2001 si 2004 guvernarea Nastase folosise 64,7 milioane de euro din fondurile publice pentru a cumpara publicitate pentru institutii de stat in diverse media; intre marii cumparatori se aflau Petrom (1.5 millioane), Autoritatea Nationala de Privatizare (926,000), Guvernul (922,000), Posta Romana, (858,000) si Romtelecom (802,000); iar intre marii beneficiari din presa scrisa se numarau (conform AlfaCont Mediawatch citata de Capital, nr. 33, 2004 - si numai pentru primul semestru al anului 2004), Adevarul (contracte de 479.000 euro), Ziua (360.000), Jurnalul National (310.000), Curentul (115.500).
Din punctul de vedere al tuturor teoriilor despre rolul mass media in sustinerea democratiei, precum si din punctul de vedere al deontologiei profesionale, un asemenea tip de publicitate reprezinta un instrument de subordonare a presei in raport cu puterea politica, deci de diminuare a rolului de ”caine de paza” al democratiei, de observator critic al politicienilor, de investigator al actiunilor guvernantilor si de demascator al abuzurilor acestora.
Dar, si in 2004, si acum, acum au fost voci care au sustinut rolul pozitiv al publicitatii de stat; mi-aduc aminite ca un lider de presa acuza atunci regimul Basescu pentru faptul ca a scos de pe piata 60 de milioane de euro, subrezind astfel stabilitatea economica a presei.
Iar acum, Sorin Strutinsky, actionar la grupurile constantene Telegraf Advertising si Soti Cable Neptun, beneficiare ale contractelor cu Primaria orasului Contanta, a decla
