S-au reactivat structurile, agenţii imaginii ies din văgăuni moralizând naţiunea la drumul mare. În 2003, când mandatul preşedintelui României a fost mărit de la patru la cinci ani prin revizuirea Constituţiei, toată lumea a spus că este vorba despre un plocon făcut de PSD lui Adrian Năstase, pe care îl vedea bine-mersi instalat  la Cotroceni. Cadoul a ajuns însă  la Traian Băsescu, dovedindu-se valabilitatea zicalei că nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte.

S-a mai zis că măsura este totuşi bună pentru că prin decuplarea alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale partidele rămase fără locomotive vor trebui să genereze idei şi  programe care să înlocuiască lupta la baionetă din campanie. Nici asta nu s-a adeverit. Partidele nu au renunţat nicio clipă la metehnele lor, scandalurile se ţin lanţ, se dă cu fum, se intoxică şi se dezinformează la greu. „Dezvăluirile”  şi apariţia unor înregistrări realizate misterios ţin din nou lumina aprinsă în televizor.

S-au reactivat „structurile”, agenţii imaginii ies din văgăuni moralizând naţiunea la drumul mare. Vă mai amintiţi scandalul stenogramelor PSD? Ce mai vuiet! Ce-am schimbat de atunci şi până acum? Aceeaşi atmosferă, aceeaşi bătălie pe viaţă şi pe moarte, acelaşi deşert moral.

Ploconul lui Năstase nu numai că nu a îmbunătăţit nimic, dar a făcut situaţia mult mai gravă. Înainte aveam alegeri locale, parlamentare şi prezidenţiale în acelaşi an. Din punctul de vedere al guvernării, în România anii electorali sunt rataţi. Pe lângă scandaluri, singurele preocupări care mai subzistă sunt distribuirea pomenilor electorale şi jefuirea banului public până la os, că tot se termină mandatul. Măsurile de reformă, de orice natură ar fi, sunt abandonate glorios, totul îngheaţă, nimeni nu-şi mai asumă nimic.

Acum, o ţinem din blocaj în blocaj. Am avut ale