Meşterul olar este renumit în întreaga Europă pentru oalele sale, pe care le expune în aproape toate muzeele de pe bătrânul continent.

Profil

Născut - 15 mai 1923, la Biniş, judeţul Caraş-Severin

Ocupaţie - Meşter olar

Studii - Şcoala Generală din Biniş

Familie - Căsătorit

Nea Ionică Stepan face de când se ştie tot felul de oale din lut, dar impresionanta sa poveste de viaţă nu este legată numai de olărit. Această îndeletnicire a căpătat-o din moşi strămoşi, predecesorii săi îmbătrânind tot la roata de olărit. În vârstă de 86 de ani, bătrânul se consideră norocos că a ajuns să fie cunoscut în toată lumea datorită preocupărilor sale şi rememorează un episod din perioada când era recrut pe front.

„Era în 12 septembrie 1945 şi noi am montat tunurile pe undeva pe lângă Moşniţa. Eu eram pândar, mă uitam pe cer. O zi mai târziu au venit 16 Stukas-uri, în formaţie de câte patru, care bombardau Timişoara. La întoarcere mai dădeau şi peste noi. Am sărit într-un şanţ şi am scăpat”, povesteşte renumitul olar.

Secretar de partid

Ionică Stepan a devenit ulterior ordonanţa comandantului şi, graţie acestui lucru, a plecat de pe front când se afla cu unitatea sa la Brno, în Cehoslovacia. În vara lui 1945, meşterul olar s-a îmbolnăvit de tifos, o boală care făcea ravagii la acea vreme. A trecut cu bine şi peste asta, iar în 1947 s-a angajat ca paznic la Intreprinderea Minieră Bocşa. Câţiva ani mai târziu, a ajuns în subteran, la Mina Ursoanea de la Ocna de Fier, unde, în 1958, a devenit secretar de partid.

Pentru că n-a prea fost înghiţit, a decis că e musai să plece. „M-am supărat şi am început cu concediile medicale până am ieşit la pensie”, spune bătrânul. De atunci, nea Ionică a revenit la meseria familiei, la olărit, lucru care l-a făcut cunoscut în toată lumea.

A văzut