Alina Popescu. Elevă a Colegiului Naţional "Traian" din Drobeta Turnu-Severin. Absolventă cu nota 10. Acelaşi nivel maxim la bacalaureat. Din toamnă va studia la Harvard. Acest caz impresionant mă determină să scriu câteva rânduri despre un elev român genial. O fac şi sub impresia unor emoţii evidente, generate de cel puţin două aspecte.
Am copilărit câteva veri în Drobeta Turnu-Severin şi probabil, ca orice om, iubesc oraşul vacanţelor mele. Fostă cetate romană la Dunăre, plin de încărcătură istorică şi de poveşti fabuloase ale minorităţilor care au trăit în ultima sută de ani acolo, Severinul este acum mult sub ce poate însemna un oraş cu pretenţii. Sărac, fără prea multe locuri de muncă, cu un spital ce-ţi dă fiori, fără gară feroviară, aflată de cinci ani într-o exasperantă reconstrucţie. Pentru mine, toate astea sunt simple constatări ale unui bucureştean de adopţie, născut la malul Mării Negre, copilărit în verile toride pe malurile Dunării sau ale Begăi. Dar pentru locuitorii oraşului este probabil mult mai dificil. Nostalgia Severinului nu-mi dă nicicând pace şi nu voi putea vedea în el decât lucrurile bune. La fel cum se întâmplă cu Timişoara, al doilea oraş al copilăriei, adolescenţei şi studenţiei destul de zbuciumate.
Citind un articol recent despre performanţele incredibile ale unei eleve dintr-un oraş mic în formă, dar mare pe fond, am căzut pe gânduri. Ce poate oferi un oraş de provincie prăfuit, plicticos şi prea puţin evoluat unui tânăr de 18 ani, ca să atingă un asemenea nivel? E adevărat, Colegiul Naţional "Traian" este unul de mare tradiţie, aici se învaţă carte serioasă de zeci de ani. Sute de absolvenţi au avut rezultate excepţionale, confirmate la facultăţile din Craiova sau Timişoara. Acum, prin Alina Popescu, ştacheta a urcat până la Harvard. Pentru ea, a contat mai puţin din ce oraş provine
