Ziua de 1 mai a devenit treptat o zi a luptei pentru dreptul la munca si nu pentru ameliorarea conditiilor de munca, asa cum era odinioara. Acest lucru ne arata clar o deteriorare pâna la cronicizare a realitatilor sociale.
Reformarea ideilor socialiste a devenit imperios necesara intrucât somajul si foametea anuleaza pluralismul politic; divertismentul fals si ieftin, deliberat programat mediatic, ascunde sub cortina realele probleme ale societatii, indepartând oamenii de la preocuparile firesti. Toate acestea au ajuns sa compromita democratia, iar intr-un târziu, nu foarte indepartat, o vor distruge.
Deoarece ciubucarii proletari care s-au ridicat din „clasa muncitoare" au uitat de unde au plecat si au preluat printr-un mimetism stângaci simbolurile inaltei burghezii europene, fara sa o inteleaga. De aceea nu are consistenta intelectuala a acesteia pentru a descoperi si articula solutii in plan social si economic. Si nu intâmplator „Socialismul in cele din urma va triumfa", dupa cum sta scris pe una dintre cladirile fiscului din Bucuresti.
Avem o clasa politica de weekend. Ea se distreaza in loc sa aplice masuri efective pentru a stopa alunecarea tarii in colaps. O clasa politica promiscua, cu nadragii trasi si alergând libidinos dupa progenituri siliconate. Ca intr-un bordel absurd, unde nu exista finalitate.
Care sunt, in fond, masurile efective? Cu nostalgii de genul: „Imi dadea statul o casa, un strung, un loc de munca, aveam de unde sa vin acasa" nu-i de glumit. Mult-trâmbitata retehnologizare de dupa 1990 a fost ratata.
Platformele industriale au fost falimentate cu premeditare. Unde sunt banii din aceste fabrici? Daca retehnologizarea nu a fost o prioritate, de ce nu s-a investit in reprofesionalizarea fostilor muncitori?
România a devenit tara simbolurilor ca prestigiu social, precum in vechile comunitati de hominizi
