Ordinea lucrurilor de făcut în viaţă ar trebui să conţină, prioritar, câte un gând pe care ne simţim atât de în stare să-l facem, încât să renunţăm brutal la orice "n-am timp", "mă apuc de mâine", "nu am ce-mi trebuie" etc... Iar dacă facem şi ordine în tot ceea ce materializează gândul, suntem deja în finală...
E o vorbă care spune că dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, să-i povesteşti planurile tale de viitor... Anecdotă pentru unii sau o chestiune serioasă pentru alţii, amenajarea viitorului are totuşi sens, dacă nu eşti eminamente artist şi trăieşti de la o stare la alta, de la o ploaie la alta....
N-am să mă refer la marile planuri ale vieţii - carieră, căsătorie, copii, ci la alea mai puţin vitale, dar poate aducătoare de mult mai mult aer proaspăt şi bucurie în vieţile noastre.
Avem momente când suntem atât de hotărâţi să facem un lucru mare, încât nu încetăm să-l povestim tuturor apropiaţilor, de parcă fără susţinerea lor nu s-ar putea întrupa ideea. Un lucru mare în viaţa oricui poate fi o carte, o expoziţie cu lucrări personale, un CD cu cântece pe care le-a cântat toată viaţa în baie, o călătorie în jurul lumii, un record de Guiness, un film, un vârf de cucerit, o colecţie de haine, o competiţie sportivă, o petrecere grandioasă, chiar o nuntă sau o surpriză cuiva drag... Proiecte şi idei avem cei mai mulţi dintre noi, cei în care mocneşte onorabil dorinţa de a da vieţii şi alte culori. Plecăm în alergare cu ele, le strigăm în gura mare, dar la linia de sosire ajung atât de puţini din cei care au plecat....
Împlinirea unui vis, finalizarea unui proiect, ducerea până la capăt a unei idei rămân, cumva, doar în palmaresul celor cu adevărat determinaţi, ambiţioşi şi muncitori. Scuze şi poveşti şubrede despre cum era să se întâmple, despre Dacă şi cu Parcă şi despre ghinion se găsesc la mai toţi participan
