Stieg Larsson, "Fata care s-a jucat cu focul. Milennium 2", traducere si note de Elena-Maria Morogan, Editura TREI (tel. 021/300.60.90), 768 p.
Reiau recomandarile de vacanta cu al doilea volum din trilogia "Millennium", care a pasionat multe milioane de cititori si despre care s-a scris ca e o veritabila "Comedie umana" a secolului XXI. Povestea autorului ei, jurnalistul suedez Stieg Larsson (1954-2004), care n-a apucat s-o vada tiparita, v-am spus-o in urma cu aproape un an, cand v-am prezentat aici volumul I, "Barbati care urasc femeile". Cine l-a citit si-l va dori cu siguranta si pe cel nou aparut, iar cine nu, poate merge si invers, de la al doilea spre primul, in asteptarea celui de-al treilea. Caci, in afara de personajele principale, jurnalistul de investigatii Mikael Blomkvist si formidabila fetiscana Lisbeth Salander, tomurile trilogiei au fiecare cate o poveste independenta, ramificata in planuri doldora de actiune si suspans, care te acapareaza total, pana la surpriza deznodamantului. Incepand din a doua jumatate a sec. al XIX-lea si pana azi, romanul politist, avand in centru un detectiv care dezleaga misterul unor crime si-l demasca pe ucigas, a ramas cel mai popular gen de proza, cel mai vandabil. De aceea, si numarul autorilor specializati a crescut in progresie geometrica; un bun meserias al "intrigilor criminale" poate trai confortabil din productia lui, repede tradusa si ecranizata in thrillere de serie B. Pe urmele lui Conan Doyle, ale Agathei Christie si ale lui Georges Simenon, fiecare autor de romane politiste isi inventeaza propriul detectiv ingenios, trecut dintr-o aventura in alta, in medii si locuri excentrice, pentru a descalci, plecand de la indicii aparent nesemnificative, enigme cu final neasteptat. (In paranteza fie spus, in ultimele decenii numarul femeilor ce semneaza acest tip de literatura comerciala l-a egalat, daca n
