Rapsodul maramureşean este un orator timid şi n-a cântat în viaţa lui cu pălărie de paie în cap, aşa cum presupune portul tradiţional din zona Codru. Titus Perşe moşteneşte dragostea pentru cântec din familie, de la bunici. Fiind o familie cu frică de Dumnjezeu, a fost crescut „în biserică”, unde a şi cântat de mic. „În fiecare duminică am cântat în strană, la sărbători, era o adevărată desfătare”, povesteşte interpretul. A continuat în corul şcolii din satul natal, Cehu Silvaniei şi în aramată, pe care a făcut-o la Lipova în Arad.
A început cu muzica religioasă
Iniţial, Titus Perşe a început cu muzica religioasă, dar parcă îl atrăgea mai mult muzica uşoară. Prima dată a urcat pe scenă în anul 1964, în asamblul de matori „Tulnicul” din Baia Mare. A fost încorporat, dar nu s-a lăsat de cîntat. În armată a cântat muzică uşoară şi populară. Interpreta piese din repertoriul monştrilor sacrii de la acea vreme, Constantin Drăghici, Luigi Ionescu sau Ion Luican. După „liberare”, a mai cântat în acest ansamblu pentru o perioadă destul de scurtă şi atrecut la profesionişti.
Din 1966 a trecut la profesionişti
În anul 1966, Tituts Perşe, proaspăt venit din armată, a dat examen la Ansamlul de Cântece şi dansuri a sfatului Popular Baia Mare care mai apoi şi-a schimbat titulatura şi în timp a devenit Ansamblul Transilvania cum este cunoscut acum. A fost admis, dar la secţia cor, unde a cântat destul de puţin timp. După aun an a trecut definitiv la orchestra populară, unde a devenit solist şi a început să cânte primele melodii care l-au şi consacrat.
Trebuia să cânte operă
Pentru că timbrul vocal al interpretului înclină mai mult spre muzica de operă, Titus Perşe a fost propus pentru plecarea la studii la Opera din Cluj. „Am renunţat ca să rămân în Baia Mare., Aşa a fost atunci. Acum cânt şi