În urmă cu un secol, atunci când Pierre de Coubertin promova idealurile olimpismului, campionii erau priviţi cu mare respect de toată lumea. Erau adulaţi, aplaudaţi pe stadion şi salutaţi pe stradă, iar modelul lor era urmat de cât mai mulţi tineri. Campionul era, aşadar, precum eroii antici ai Jocurilor Olimpice, oamenii de vază ai cetăţii. Astăzi, sub impact mediatic, vedetele marilor competiţii sunt, înainte de toate, luate la puricat. Dacă un atlet sau înotător doboară recordul mondial, prima întrebare ce vine pe buzele tuturor este: “Oare s-a dopat?” Iar după aceea apar tot felul de speculaţii, care, deseori, fac viaţa sportivului în cauză un calvar.

Exemplele de dată recentă sunt numeroase. Pe lista celor despre care s-a spus şi scris că ar fi umblat la “borcanul cu miere” se numără şi Lance Armstrong, ciclistul ce a transformat Turul Franţei într-o cursă personală. Iar americanul, victorios şi în bătălia cu cancerul, nu s-a lăsat până nu şi-a făcut dreptate şi în justiţie. Mai mult decât atât, a revenit în Le Tour, după mai bine de doi ani de pauză. Şi deşi nu a câştigat din nou, a făcut o impresie la fel de bună ca şi în anii în care se dovedea cel mai tare.

Erou al Campionatelor Mondiale de atletism de la Berlin, Usain Bolt s-a jucat pe degete (de la picioare...) cu recordurile mondiale în probele de sprint.  Jamaicanul a stabilit o performanţă de vis la “sută”, străbătând distanţa în 9,58 secunde! “Se poate mai bine!”, a declarat el, iar principalul rival, Tyson Gay, i-a dat dreptate: “Bolt poate fi primul om care va coborî sub 9,5 secunde pe 100 de metri”. Crede cineva că sprinterul a scăpat “basma curată”? Nicidecum. În iulie, când s-a aflat că un grup de atleţi din Jamaica au fost prinşi dopaţi, un post local de radio a şi lansat ştirea că Bolt ar fi printre ei... Ulterior însă, a apărut şi dezminţirea, iar fenomenalul atlet ş