O precizare necesară: am un prieten pe nume Alin, care lucrează în domeniul managementului politic şi la care m-am gândit atunci când am ascultat cuvântarea din Parlament a premierului Emil Boc, ţinută cu ocazia dezbaterilor pe tema legilor care vor să producă o reformă reală, autentică şi de durată în sistemul de învăţământ românesc. (Sic!)
Am închis paranteza.
Eu cred că există în România politicieni care pot să fie mândri de profesia pe care o exercită. Nu voi face nominalizări, din teama de a nu nedreptăţi pe cineva. Mai ales din rândul celor mulţi şi anonimi, care, membri fiind în diferite partide, s-au pus în slujba unui ideal, după măsura capacităţilor de care dispun şi fără a se gândi la altceva decât la un anumit model de societate. Oameni maturi. În sensul în care Sartre, mi se pare, spunea că diferenţa dintre un om lipsit de maturitate şi un om matur este cea între acela care vrea să moară eroic pentru o cauză şi cel care preferă să trăiască discret în slujba ei. Dar şi din rândul politicienilor de top, fie ei senatori, deputaţi ori miniştri în diferite guverne. Persoane extrem de bine instruite, elocvente, care urmăresc o ţintă precisă în privinţa evoluţiei societăţii, care de la sine sau consiliate de oameni precum Alin deţin o cultură politică, o capacitate de concizie a ideilor şi o eficacitate a acţiunilor ieşită din comun.
A spune că politica este un teritoriu al nimănui, neguvernat de nici o lege, accesibil oricărei persoane care are bani, că e o curvă, este ca şi cum ai spune că toate femeile sunt curve şi toţi bărbaţii nişte porci mincinoşi. Nu. Politica este o artă care presupune rafinament şi talent. Aşa cum femeile sunt persoane pline de inteligenţă şi sensibilitate. Că unii politicieni sunt croiţi cu toporul este cauza aceleiaşi legi a firii în inerţia căreia unele femei ajung să îşi vândă trupul.
Pr
