Accidente asemănătoare sau de o mai mică amploare umplu săptămânal coloanele de ştiri. Sunt în prim-plan doar în prime-time, în focul evenimentelor. Când sângele încă mai gâlgâie, muribunzii se zbat în gesturi involuntare spasmodice şi fierul contorsionat încă mai fumegă. Ce fac cei care supravieţuiesc unor astfel de accidente? Cu ce sentimente îşi reîncep ei viaţa? Cum au trăit ei acea dramă? Şi de ce cred că au scăpat? Sunt întrebări la care rareori se mai răspunde.
Doi oameni au rămas în viaţă în urma tragicului accident de la Scânteia soldat cu 14 morţi. După mai bine de o săptămână (cât a stat la Terapie Intensivă şi i s-au efectuat operaţii la cap), a ieşit din spital Viorel Chelaru (37 de ani). Ilie Meşteru (34 de ani) a rămas internat, cu speranţa însănătoşirii totale. El e mult mai grav. Din punct de vedere neurologic e nerefăcut, aproape că nu vorbeşte, scoate doar cuvinte disperate.
VIAŢA DE DUPĂ
"M-a protejat Dumnezeu, m-a ales pe mine dintre toţi", este de părere Viorel Chelaru, primul care şi-a revenit dintre cei doi supravieţuitori de la Scânteia. Cum a trăit toată această dramă a povestit pe patul de spital, înainte de externarea care a avut loc ieri. Ilie Meşteru aprobă şi el, în jumătăţi de cuvinte: speră să se facă mai bine. "Mîîh, da, bine", abia rosteşte. Pe el durerea încă nu l-a lăsat. Cu capul spart şi cusut, cu piciorul înţepat de câteva ace din care se scurge un medicament, cu mâna ciuntă bandajată, aşteaptă momentul când va pleca pe propriile picioare. Moment când, spun rudele, va lua trenul şi se va întoarce acasă, departe de forfota maşinilor şi de gălăgia oamenilor, oameni permanent în fugă după bani, cum a fost şi şoferul.
SPITALUL
Luni, 24 august 2009. Zece zile de la accidentul de la Scânteia. Salonul în care este internat Ilie Meşteru este situat la etajul doi al Spitalului
