Paul Decei scria în 1989, în Almanahul Vânătorul şi pescarul sportiv, un articol despre noile varietăţi de păstrăv. Astfel cititorii pasionaţi de pescuit puteau afla că "păstrăvul curcubeu existent azi în păstrăvăriile noastre este rezultatul încrucişării dintre cele două varietăţi cu predominanta celei migratoare.
Datorită creşterii speciei în captivitate şi reproducerii ei artificiale, păstrăvul curcubeu şi-a pierdut funcţia reproducerii. Au fost totuşi urmaşi născuţi pe cale naturală în lacurile Ighiel şi în Tăul Spurcat. În apele curgătoare nu se reproduce, cu siguranţă, exemplare de femele fiind găsite la sfârşitul epocii de boişte şi mai târziu cu icre nedepuse. Cea mai indicată pentru creşterea în păstrăvării s-a dovedit a fi rasa Kamloop. Aceasta este autohtonă în lacurile şi râurile tributare lor, situate în partea centrală şi sudică a Columbiei Britanice.
Curcubeul Kamloop prezintă o serie de avantaje faţă de curcubeul nostru, fapt ce-l situează pe primul loc în competiţia speciilor indicate pentru creşterea artificială astfel: este repede crescător, înregistrând, bine hrănit şi crescut în păstrăvării cu ape de izvor, greutatea de 500-600 g şi 34-35 cm lungime la numai doi ani de viaţă. Întregul efectiv se hrăneşte şi creşte uniform, ajungând în primul an de existenţă la dimensiunea bună de undiţă, respectiv de la 100 g bucata de sus. Transformă hrana mult mai bine, se pretează la o densitate mai mare decât curcubeul nostru, este mai puţin sensibil la unele boli. Toate caracteristicile de mai sus pledează pentru introducerea lui în păstrăvării în locul actualului curcubeu, dar cu o singură condiţie: să aibă apă cu temperaturi constante".
În păstrăvăria de la Oieşti-Argeş au fost produşi din câteva icre aduse din ţara de baştină (Franţa) reproducători de păstrăv fântânel de munte (Salvelinus alpinus). Primii puieţi au fo
