- Social - nr. 363 / 26 August, 2009 Ultimele zile de vacanta au intotdeauna un farmec aparte. Te simti diferit. Putin trist sau melancolic, dar dornic sa inghesui in ultimele ceasuri cat mai multe experiente, suficient cat sa-ti ajunga pentru inca un an. Se intorc copiii din vacanta. De cateva zile e iarasi larma prin cartiere. De la o zi la alta, vezi cum creste grupul de copii, cum spatiile de joaca sunt tot mai populate, semn ca in curand INCEPE SCOALA. Am urmarit acest fenomen de cativa ani, de cand sunt profesoara. In iulie, e liniste. Arzand de nerabdare, copiii, cu mic cu mare, pleaca in vacanta! Care la bunici, care la mare, la munte, sau, din pacate, acum mai mult decat de obicei, in fata calculatorului. Seara, vezi copii putini, printre blocuri, bancile nu mai sunt ocupate cu ei. Insa, cum incepe luna august, se intorc pe rand de pe unde au fost plecati, se joaca pana tarziu, vrand parca sa recupereze lunile septembrie, octombrie, noiembrie, cand vor fi ocupati cu teme, lectii, portofolii. Joaca lor e intensa, galagia e mare, au si de povestit despre ceea ce au vazut sau au facut in vacanta. Multi sunt fericiti, au bunici, de unde se Ultimele zile de vacanta intorc incarcati cu amintiri si le e drag sa povesteasca despre viata de la tara, despre felul cum stateau pana tarziu in noapte pe banca din fata casei bunicilor si povesteau cu alti copii, veniti din alte parti. Cand si cand, facand cate o pauza a jocului lor, isi aduc aminte ca au de rezolvat o problema... LECTURILE OBLIGATORII. As vrea, ca dascal, sa nu mai aud copiii spunand: LECTURI OBLGATORII. Nu cred ca lectura poate fi obligatorie. Ideea ca lectura ar fi obligatorie da fiori, ca, de altfel, orice lucru obligatoriu. Ea trebuie sa fie privita ca un pas spre cunoastere, un demers care iti va deschide multe usi, o nava cu care sa calatoresti spre locuri unde, altfel, nu poti ajunge, sa devina O P