I-am solicitat generalului de brigadă Aurel Rogojan, fostul colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad, comandantul Securităţii, să ne descrie care erau relaţiile Departamentului Securităţii Statului cu KGB, cu serviciile ţărilor din Tratatul de la Varşovia, dar şi cu serviciile de informaţii ale ţărilor NATO.
Se spune în teoria serviciilor de informaţii că în momentul în care două ţări sunt în război, serviciile pregătesc pacea. Generalul Aurel Rogojan lasă să se întrevadă că existau contacte ale DSS în acest sens, în contextul prăbuşirii comunismului şi schimbărilor din Europa de Est.
Dacă se desfăşurau aceste contacte cu sau fără ştiinţa lui Nicolae Ceauşescu, Aurel Rogojan lasă lămurirea aspectelor respective pe seama istoricilor de peste 100 de ani.
În acelaşi timp, ofiţerul ţine să puncteze câteva reuşite ale DSS pe linie de contraspionaj atât împotriva KGB, dar şi CIA, acţiuni pe care cele două mari servicii de informaţii nu le-au uitat. Aurel Rogojan a recunoscut după 1989, printre vocalii reprezentanţi ai "societăţii civile", şi indivizi descoperiţi anterior de contraspionaj a fi agenţi ai serviciilor secrete străine.
În 1985, când am primit unele atribuţii în "gestiunea administrativă" a relaţiilor externe ale Departamentului Securităţii Statului, nu am găsit nici un dosar de relaţii active cu serviciile speciale ale URSS, Republicii Democrate Germane, Ungariei, Poloniei, Mongoliei, Cubei, Albaniei...
Cu serviciile Bulgariei exista un fel de "gentlemen agreement" privind nişte rute de tranzit ale reţelelor internaţionale ale terorismului, traficului de arme, droguri şi persoane - grefate pe reţelele trasportatorilor internaţionale. Bulgaria avea probleme serioase cu turcii, iar ei erau atunci cărăuşii Europei. Ne-au creat şi nouă destule probleme, dar ne-au oferit şi satisfacţ
