Nimic mai nepotrivit si mai nedrept decat versiunea romaneasca a titlului de la "Two Lovers": "Iubire la New York". Numai ca New York-ul nu e foarte prezent in film. Cu siguranta audienta internationala, deci si cea mioritica, nu va baga de seama ca despre New York e vorba. Nici macar iubirea sau speranta nu plutesc pe nicaieri in universul construit de James Gray in acest film.
Afisul vorbeste de la sine: "Two Lovers" ("Doua iubite", ambiguitatea genurilor limbii engleze este aici cu atat mai frumoasa). Pe de-o parte Michelle (Gwyneth Paltrow), blonda de peste drum, superba poate nu ca ne-am indoi vreo clipa ca e ceva in neregula cu minunatia de femeie care e Paltrow, ci pentru ca aproape nu o vedem (doar cateva prim-planuri, putine, pletele blonde...). Ea e doar o prezenta, un zambet fugar, un san, o umbra in spatele ferestrei, este minunata pentru ca asa alege sa o vada Leonard (Joaquin Phoenix). Cealalta femeie, Sandra (Vinessa Shaw), tot evreica, al carei tata e partener de afaceri cu tatal lui Leonard, e "sigura", plicticoasa si stearsa, tot pentru ca asa alege Leonard sa o vada, condamnandu-se pe sine si condamnand-o pe ea la aceasta perceptie, tocmai pentru ca este cea dezirabila din perspectiva parintilor: "she’s good for business" ("e buna pentru afaceri"). Intre cele doua isi imparte viata Leonard, viata altminteri goala, plina doar intre drumurile la clientii curatatoriei tatalui sau.
Nu exista rai, opozanti, personaje negative: ai doar victime care ranesc in ranile adanci ale celorlati, in cautarea unor himere infantile, chiar utopice. Nu se intampla multe in film; se spun si mai putine. Povestea si personajele ti le construiesti incet, din detalii, gesturi si mers, din interiorul locuintei sau sunetul valurilor care se sparg la mal, iar singurul lucru esential ca sa poti sa patrunzi in lumea acestor oameni bantuiti, asa cu
