Dacă nu ai rădăcini, te smulge vântul, spune un proverb balcanic. Şi nici macedonenii nu se dezic de această vorbă veche, clamându-şi de câte ori au prilejul lunga istorie.
În cele mai vechi timpuri, macedonenii au populat partea de sud a Macedoniei de astăzi, primul stat macedonean apărând în secolul al VII-lea î.Hr., în timpul dinastiei Argeade.
Pe vremea lui Alexandru I, macedonenii au început să se extindă spre numeroase oraşe, printre care Aeordania, Bottieae, Pieria, Mygdonia şi Almopia. După o scurtă dominaţie a Imperiului Persan, statul macedonean şi-a recăpătat independenţa, avându-l ca rege pe Alexandru I. Din cauza stilurilor de guvernare greceşti adoptate apoi de Alexandru cel Mare, care avea să ajungă conducătorul unui vast imperiu, şi aici au fost implementate cultura şi ştiinţa grecească.
Un mileniu şi ceva mai târziu, majoritatea etnografilor care călătoreau în Imperiul Otoman clasifica populaţiile vorbitoare de limbă slavă ca fiind... bulgari. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, un grup de intelectuali a dorit să arate că, deşi vorbesc o limbă slavă, macedonenii sunt o etnie ce nu are legătură cu sârbii sau bulgarii.
OBICEIURI MACEDONENE
Cultura poporului macedonean are tendinţe atât tradiţionaliste, cât şi moderniste, acest lucru putându-se observa în afecţiunea pe care o poartă ţării în care s-au născut. Patrimoniul cultural este puternic accentuat în tradiţiile macedonene, în elementele costumelor tradiţionale, decoraţiile şi ornamentele aflate în locuinţe, dar şi în mănăstiri sau biserici, iconostase, sculptură în lemn şi altele.
Tradiţiile macedonenilor sunt puternic ancorate în viaţa de zi cu zi, constituind în acelaşi timp un mod de a le arăta respect strămoşilor, dar şi un ajutor oferit tinerilor pentru a-şi păstra resursele spirituale, tradiţ
