Ce mai faceţi, domnu’ Dumitraşcu?
Fac 69 de ani! Singur, sînt singur. Soţia mea a plecat şi nu s-a mai întors.
Avea 66 de ani, boala secolului. O duc rău, sînt singur, cu cîinele băiatului meu. Sînt înconjurat de hîrtii, în biroul meu-closet de 7,15 metri pătraţi, umblu prin arhiva mea dintr-o cămară, în vechea casă a bătrînilor mei socri, am trecut cam prin 15% din arhivă, e uluitoare, cine se va ocupa vreodată de aşa ceva, să vadă zbaterea omului care am fost?
10 ani de Parlament.
Am intrat într-o bătălie în care nu ştiam ce va fi. Înainte de a fi senatorul Gheorghe Dumitraşcu, eu am fost Dumitraşcu profesorul! Dumitraşcu profesorul, care a ţinut, aşa a crezut el, nu l-a obligat nimeni şi n-a primit bani, cel puţin o mie de conferinţe, de la linia grajdului, de la biblioteca sătească, de la căminul muncitoresc, pînă la Consiliul Superior Politic al Direcţiei Medicale, de pildă, de la Bucureşti. Era februarie 1990, mă întîlnesc pe stradă cu o bibliotecară onestă de la Biblioteca Judeţeană, care lucra la Documentare, şi, mă întîlnesc, zic, cu tipa aceea, cam bătrînioară ea, cam singură, nici măritată, nici aşa… "Domn’ profesor " zice ea, aşa, tainic " e adevărat c-aţi intrat în FSN?" "Ah, n-am intrat, eu sînt şeful FSN-ului pe judeţ", şi zice: "Vai, şi eu care vă credeam un intelectual!". Eu nu mă gîndeam în ce intru. Vreau să spun că eu am fost Gheorghe Dumitraşcu înainte de-a fi Gheorghe Dumitraşcu senator, iar dimensiunea mea între oameni, nu dimensiunea aia fizică, ci dimensiunea morală şi ştiinţifică, dacă mi-e permis să zic aşa. Am fost atacat pe ideea că mi-am dat doctoratul la "Ştefan Gheorghiu", că de fapt, n-am facultate… n-am facultate, am făcut la "Ştefan Gheorghiu", mi-am dat doctoratul acolo, cu "Partidul Comunist Român şi colectivizarea"… mînca ceva tipul ăla… aşadar, n-aveam de gînd să intru în politică, nu că nu ştiam ce
