Trei pensionari şi un şomer încearcă să supravieţuiască dintr-un comerţ umilitor. Nevoia de bani şi grija taxelor îi fac să uite de ruşinea pe care trebuie să o îndure şi, în fiecare dimineaţă, vin în zona pieţei din Ţiglina 1, unde îşi vând marfa pe nişte pături întinse pe jos. Ana Bujoreanu şi alţi trei gălăţeni îşi câştigă existenţa din vânzarea vechiturilor în locuri improvizate. Nu sunt mândri de ceea ce fac, însă nu au o altă soluţie deoarece puţinii bani pe care îi mai câştigă, din pensie sau ajutorul de şomaj, nu le ajung.

Mereu stau cu teama că cineva îi va goni din acel loc cu vad comercial, lipsindu-i de modestul venit câştigat astfel.

„ Suntem priviţi ca ultimii oameni. Nimeni nu ne ajută. Iar în urmă cu ceva timp, au venit şi cei de la Poliţia Comunitară să spună că nu avem voie să vindem aici. Nu avem unde să mergem. În piaţă, ni s-a spus că nu sunt locuri amenajate pentru noi. Alţii ne-au îndrumat spre talcioc. Dar acolo trebuie să plătim o taxă de 5,5 lei, plus doi lei pe transport. Eu nu stiu dacă îmi scot nici măcar investiţia, dar să mai câştig ceva ”, spune cu ochii lăcrimând Ana Bujoreanu, pensionara de 70 de ani. 

Cu toate astea, cei patru se întâlnesc în fiecare dimineaţă, în acelaşi loc, în faţa fostului restaurant „Distrugătorul” şi speră că ziua va fi mai profitabilă şi vor putea duce acasă măcar o pâine. Uneori au noroc, dar sunt şi zile în care nu au niciun client.

Aşa s-a întâmplat şi astăzi. Cei patru oameni stăteau aşezaţi pe o piatră, la umbră, şi cu privirile ţintuite spre păturile unde aveau întinse diferite obiecte.Trecuseră mai bine de trei ore de când aşteptau cumpărătorii, însă în zadar.

„ Este trecut de 11.00 şi nu am făcut nici măcar banii pentru o pâine. Ce să facem? Stăm şi aşteptăm. Avem zile în care vindem de zece lei, de 20 de lei” , se plânge femeia