Poate fiindca in perioada medievala poezia catalana a avut o epoca glorioasa (sa o amintim aici doar pe cea a marelui teolog Ramon Llull, din secolul al XIII-lea); poate fiindca, in secolul al XIX-lea, renasterea limbii catalane ca limba de cultura, dupa doua secole de interdictie, s-a facut in primul rand prin poezie, care a dobandit o valoare identitara simbolica, accentuata in perioada dictaturii franchiste; poate pur si simplu fiindca lumea mediteraneana iubeste poezia, in lumea catalana poezia este gustata cu adevarat, nu doar admirata dar putin citita. Se citeste poezie nu doar de impatimiti rafinati, in recluziune, ci se organizeaza recitaluri (nu de putine ori insotite de muzica, dans) si in baruri sau pe strazi, se celebreaza marii poeti citindu-li-se versurile in locurile pe unde au pasit candva etc.

Poate din toate aceste motive la un loc, nu doar poezia proprie, ci poezia in general, oriunde ar fi creata si in orice limba, se bucura de interes si de exceptionala primire in Catalunya. Un exemplu semnificativ: Institucio de les Lletres Catalanes din Barcelona organizeaza, de un deceniu, de doua ori pe an, la Farrera, intr-un mirific peisaj din Pirinei, seminarii de traducere la care sunt invitati cate doi poeti straini, poeti catalani, traducatori. Concepute ca ateliere de lucru, dar si ca spatii privilegiate de cunoastere reciproca prin intermediul poeziei, i-au entuziasmat intotdeauna pe participanti. Roadele acestei munci in echipa sunt apoi editate de aceeasi institutie. Cum, prin forta... istoriei, contactele dintre lumea culturala romaneasca si cea catalana au fost minimale pana in 1989, prezenta romaneasca s-a facut simtita in splendidul Centru de Arta si Natura, candva catun parasit, destul de tarziu: in toamna anului 2004, cand au fost invitate poetele Denisa Comanescu si Ioana Ieronim. Volumul cu traducerile realizate din creatia l