De-acum e clar: avem un război absurd între un club de fotbal şi un grup de suporteri iresponsabili. Dacă şi calificarea eroică de la Liberec a fost urmată de ameninţări cu pătrunderea pe teren, atunci nu mai e nimic de negociat. Următoarea etapă trebuie să fie cea a măsurilor radicale.

Clubul Dinamo are o sin-gură şansă să iasă din acest marasm în relaţia cu suporterii: să-i trateze cu mult respect pe cei – foarte mulţi – care se manifestă civilizat şi să fie necruţător cu cei – incomparabil mai puţini – care încearcă să se impună prin teroare. Pentru domnii Badea, Borcea, Dinu, Turcu etc., zecile de mii de oameni raţionali constituie un aliat formidabil în răfuiala cu câteva zeci de descreieraţi.

Până acum, niciuna dintre cele două condiţii nu a funcţionat. Dinamo nici nu şi-a respectat suporterii adevăraţi, nici nu i-a pus cu botul pe labe pe teroriştii stadioanelor. Clubul şi-a neglijat aliaţii şi a concubinat cu duşmanii. Iar cum buruiana ofileşte floarea de alături, nu e de mirare că zecile de mii de fani civilizaţi au fost alungaţi din tribune de o mână de decerebraţi.

Să-ţi aştepţi „idolii“ la aero-port şi să le transmiţi, după 3-0 la Liberec şi 9-8 la penalty-uri, că la prima pasă greşită vei invada din nou terenul de joc, asta nu mai e idolatrie, ci demenţă! Ce să înţelegem: că Zicu nu mai are voie să rateze vreun penalty, iar Matache – să primească vreun gol? Dacă se va întâmpla o aşa nenorocire, va intra în joc gherila de la peluză?

Pentru ca tembelismul să fie total, au fost identificaţi şi adevăraţii autori ai acestei calificări miraculoase: ei, „vitejii“ care au oprit meciul de la Bucureşti! Dacă nu recurgeau la un tratament-şoc, echipa nu se trezea din visare şi pierdea şi meciul-retur. Aşadar: 0-2 pe gazon era un scor mult mai periculos decât 0-3 la „masa verde“, căci nu conţinea germenul ambiţi