Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, „Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă....
Ca şi cum asta nu era de ajuns, în ziua de 23 noiembrie 1923, sfinţia sa adăsta pentru douăzeci şi patru de ore în comuna Peretu, trimis de Fundaţia Principele Carol. Ca să ce? Să vadă care era starea socială şi culturală a oamenilor. Aşa ar fi trebuit să se întâmple. El însă foloseşte ocazia pentru a lovi din nou în judeţul din care s-a ridicat. Citiţi şi socotiţi: „Am vizitat mai multe gospodării. Ironie amară! Am găsit o frumoasă şi bine rostuită gospodărie, singura din sat, în felul ei. Era gospodăria lui Petre Petre Dan.
- De unde ai învăţat, mă, Petre,
să-ţi rânduieşti paiele, cocenii, bătătura, boii, casa, aşa cum le rânduieşti?
- De la nemţi, părinte.
- Cum aşa, Petre?
- Păi, am fost prizonier la Zwickau... şi m-au dat acolo să muncesc la un plugar neamţ...
- Bine, dar vecinii tăi nu iau seama ce faci tu, ca să facă şi ei la fel?
- Nu vor, părinte! Sunt leneşi!"
Aşa va să zică, leneşi! Şi cei din judeţul lui nu mai ştiau cum să-i caute în coarne. În coarne, da, ce credeţi, că feţele bisericeşti duc lipsă de aşa ceva?!
Cu Zaharia Stancu şi Marin Preda era şi mai rău. Nu contesta nimeni faptul că erau mari scriitori. Dar să zici tu că oamenii din satul copilăriei tale purtau botniţă la gură când culegeau via boierului e prea de tot. În ce-l priveşte pe autorul Moromeţilor, era suficient să pui următoarea întrebare: înjurase vreunul mai abiti
