Asistand la scandalurile care implica oameni din clasa politica si care, unele, tin capul de afis al mass-media de luni de zile, iti permiti sa tragi niste concluzii : 1. In Romania (si, poate, nu numai la noi, dar aici a devenit o realitate de neignorat), ofensiva poate fi, in lipsa argumentelor, un mijloc reusit de defensiva. 2. Tot in Romania, moralitatea, dreptatea, legalitatea se judeca dupa unitati de masura diferite, functie de individ, de context, de interes.
Si, tot ca martor la aceste "reality-show-uri", iti permiti sa emiti si o pretentie, in calitate de elector si contribuabil : sa nu fi luat drept tampul manipulabil prin campanii aparent intamplatoare si nevinovate, prin tactici meschine care au menirea distragerii atentiei de la un rau mare, prezentand cu o insistenta vadita si accente de augmentizare raul mai mic, prin minciuni laborios gandite ori prin adevaruri trunchiate (si omisiunea voita tot minciuna e).
Revenind la cele doua concluzii. Prima se contureaza si ia o forma tot mai concreta pe masura ce aprofundezi balacarelile publice de pe scena politica - gandindu-le de la cauza la posibil efect - , construind un puzzle din informatiile care ti-au fost furnizate explicit, pe care le-ai cautat, le-ai aflat ori le-ai dedus. Fara a fi partinitor in scandalul "Ridzi" ori, ante-factum, in preconizatul scandal "Udrea" , fara a te aventura intr-un pronostic, ai cateva retineri. 1. Dupa ce criterii se decide selectia personajului a carui dreptate, legalitate sau moralitate urmeaza a fi dezbatuta si transata in aceste comisii parlamentare (in paranteza fie spus, apreciezi ceea ce au dovedit bun - celeritate maxima si interes pentru cheltuirea banului public, neputand insa, sa nu dezaprobi mobilizarea care, iata, se face doar cand interesul de grup o impune). 2. Remarci ca multi dintre cei mai vocali acuzatori nu au caderea morala - cel puti